Curtea de Conturi Europeană: Cele mai multe dintre beneficiile unei piețe unice a UE pentru fondurile de investiții sunt departe să se fi concretizat până acum

„Obiectivul de a se realiza o adevărată piaţă unică pentru fondurile de investiţii nu a fost atins şi activităţile transfrontaliere continuă să fie rare. Supravegherea fondurilor continuă să varieze de la un stat membru la altul, protecţia investitorilor rămâne slabă şi riscurile sistemice continuă să nu fie monitorizate în mod adecvat.

Fondurile de investiţii joacă un rol esenţial în uniunea pieţelor europene de capital, ajutând investitorii să îşi aloce capitalul în mod eficient. Activele deţinute de fondurile de investiţii din întreaga UE se ridicau la aproape 19.000 de miliarde de euro în 2020. O pondere de circa 70% din piaţa UE a fondurilor era în continuare concentrată în doar patru state membre: Luxemburg, Irlanda, Germania şi Franţa”, se menţionează într-un comunicat al instituţiei.

Potrivit sursei citate, pentru a promova o industrie sănătoasă şi productivă a fondurilor de investiţii şi pentru a proteja investitorii, UE a luat măsuri şi a instituit un cadru de reglementare pentru fondurile de investiţii care să asigure aplicarea unor norme similare în întreaga piaţă unică.

„Se spera că o piaţă mai integrată a fondurilor de investiţii va oferi întreprinderilor din UE surse de finanţare mai diversificate şi că va furniza investitorilor o mai bună protecţie şi o gamă mai largă de opţiuni”, a declarat Rimantas Sadzius, reprezentantul Curţii de Conturi Europene care a condus acest audit. „Or, există în continuare bariere transfrontaliere, standardele de supraveghere diferă în continuare de la un stat membru la altul şi nu toate avantajele potenţiale s-au materializat”, a adăugat el.

Auditorii au constatat că o serie de deficienţe persistente încă limitează avantajele oferite de mediul de investiţii din UE. Veritabilele activităţi de investiţii transfrontaliere continuă să fie o raritate: în majoritatea statelor membre ale UE, fondurile de investiţii sunt distribuite în principal pe piaţa lor naţională.

S-a constatat, de asemenea, că multe dintre beneficiile preconizate pentru investitori, cum ar fi comisioane mai mici şi o mai mare posibilitate de alegere pentru investitori, nu s-au materializat încă: costurile continuă să fie ridicate şi diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Persistă bariere la intrarea pe piaţă, ceea ce înseamnă că nu există deocamdată condiţii de concurenţă echitabile.

Auditorii au observat şi că anumite aspecte care afectează piaţa, cum ar fi impozitarea, cererea locală şi modul în care administratorii de active aleg să îşi distribuie fondurile de investiţii, nu pot fi abordate prin legislaţia UE.

Totodată, auditorii au luat notă de faptul că acţiunile UE au contribuit la creşterea transparenţei fondurilor de investiţii. Investitorii sunt mai bine informaţi decât în trecut cu privire la riscurile, la performanţa şi la costurile investiţiilor. Cu toate acestea, este încă foarte dificil pentru investitori să compare fondurile disponibile în UE. Aceştia nu sunt încă protejaţi într-o măsură adecvată împotriva unor diverse probleme precum costuri nejustificate rezultate din practici opace de vânzare sau împotriva consultanţei părtinitoare din partea intermediarilor financiari, care-şi orientează către produse ce nu sunt adecvate nevoilor lor.

Dezinformarea ecologică (greenwashing) reprezintă o problemă în acest context: auditorii observă că ratingul MSG pentru fondurile durabile din punct de vedere al mediului şi social nu este în prezent reglementat şi este susceptibil să fie utilizat în mod abuziv pentru a vinde produse care nu îndeplinesc standarde etice înalte.

„Auditorii au identificat, de asemenea, probleme legate de coerenţa şi eficacitatea supravegherii fondurilor. Agenţia responsabilă a UE (ESMA) s-a străduit să promoveze convergenţa în materie de supraveghere, ceea ce a dus la o uşoară îmbunătăţire a calităţii supravegherii şi la reducerea divergenţelor. Însă, având în vedere că, pentru a obţine informaţii, ESMA se bazează pe bunăvoinţa autorităţilor naţionale de supraveghere şi pe disponibilitatea propriului consiliu al supraveghetorilor, datele de care dispune cu privire la măsura în care statele membre asigură un nivel echivalent de supraveghere sunt limitate. În acelaşi timp, ESMA nu poate măsura dacă s-a realizat vreun progres în vederea atingerii unei convergenţe în materie de supraveghere”, se subliniază în comunicat.

Auditul ridică, de asemenea, semne de întrebare cu privire la caracterul adecvat al abordării legislative a Comisiei: legislaţia aplicabilă reglementării la nivel transfrontalier a fondurilor de investiţii constă, în principal, în directive, acestea fiind acte legislative care impun statelor membre să pună în aplicare propriile versiuni ale normelor în funcţie de propria interpretare şi în funcţie de propriile circumstanţe. Această practică a condus la diferenţe semnificative în materie de reglementare între statele membre.

Auditorii au formulat o serie de recomandări în vederea îmbunătăţirii situaţiei, însă avertizează că, pentru realizarea unei adevărate pieţe unice, simple revizuiri minore ale cadrului juridic nu vor fi suficiente.

În 1985, UE a introdus măsuri de eliminare a barierelor care împiedicau operarea fondurilor de investiţii dincolo de frontierele interne din UE. De atunci, administratorii de fonduri cu domiciliul într-o ţară din UE şi-au putut comercializa fondurile către investitori de retail din întreaga UE, doar sub supravegherea autorităţilor din ţara lor de domiciliu. În 2011, Directiva privind administratorii fondurilor de investiţii alternative a permis, de asemenea, comercializarea de fonduri speciale către investitorii profesionişti din întreaga UE. În acelaşi an, Uniunea Europeană a înfiinţat o agenţie, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, cu misiunea de a îmbunătăţi protecţia investitorilor şi de a sprijini buna funcţionare a pieţelor financiare.