Mai mulţi politicieni şi asociaţii de lucrători l-au criticat mai devreme în februarie pe Bailey pentru afirmaţiile sale în sensul că angajaţii nu ar trebui să ceară în această perioadă creşteri semnificative ale remuneraţiei din cauza riscului ca astfel de măriri să încurajeze şi mai mult inflaţia.
Or, potrivit organizaţiei Resolution Foundation, apelul său la reţinere în privinţa măririlor de salarii vine după cel mai nefast deceniu pentru astfel de creşteri înregistrat în Anglia de la jumătatea secolului 19.
Alţi comentatori l-au acuzat pe guvernator că este rupt de realitatea eforturilor cu care se confruntă familiile din clasa muncitoare.
Chiar şi guvernul britanic – care de regulă este reţinut în a-şi manifesta în public opiniile diferite de banca centrală – a afirmat că doreşte o economie în care salariile să fie mari, dar că nu poate spune mediului privat ce salarii să ofere.
Bailey a încercat să-şi clarifice afirmaţiile într-o audiere, miercuri, în comisia pentru finanţe a Camerei comunelor, spunând între altele că şi companiile ar trebui să vină în apărarea cetăţenilor dând dovadă de reţinere în ce priveşte creşterile de preţuri.
Deputata laburistă (opoziţie) Angela Eagle a vrut însă să facă o comparaţie între venitul mediu al lucrătorilor din sănătate şi salariul guvernatorului. „Cât a fost, domnule guvernator?”, a întrebat ea.
Bailey a răspuns: „E undeva peste 500.000 de lire, nu pot să spun exact, nu-l am în cap”.
Potrivit celor mai recente declaraţii publicate de Banca centrală a Angliei, remuneraţia lui Bailey a totalizat 575.338 de lire (anual).
Preţurile de consum au crescut în ianuarie, în Marea Britanie, cu 5,5% în termeni anuali, cel mai mult din 1992 încoace, menţionează Reuters.
Banca centrală a avertizat mai devreme în februarie că inflaţia va ajunge probabil în aprilie la un maxim de 7,25%, moment în care facturile gospodăriilor la energie ar urma să crească cu mai mult de 50%.
„Nu spun că oamenilor nu ar trebui să le crească salariile”, i-a explicat Bailey deputatei Eagle. „Preocuparea mea o reprezintă efectele colaterale: dacă toată lumea încearcă să evite şocul pe care l-am încasat din afară, va veni o a doua rundă de efecte şi va fi mai rău”, a susţinut el.
În schimb, sindicatul Unite, al doilea ca mărime din Marea Britanie, l-a acuzat miercuri pe guvernator că foloseşte muncitorii ca pavăză pentru şefii de companii şi profiturile acestora.
„Nu lucrătorii au provocat inflaţia galopantă sau criza energetică, aşa că de ce să plătească ei pentru ea?”, a întrebat retoric secretara generală a sindicatului, Sharon Graham.