Sărăcia energetică ia amploare în România, e nevoie de măsuri care să trateze cauzele, nu doar efectele – analiză ORSE

Astfel, trei din zece gospodării (33,3%) au ajuns în sărăcie energetică după ce au cheltuit peste 10% din venituri doar pentru plata facturilor la energie, în 2020, conform celor mai recente date statistice oficiale disponibile, procent în creștere față de anul precedent (27,4%).

Totodată, aproape două din zece gospodării (19%) suferă de ceea ce se numește „sărăcie energetică ascunsă”, reducându-și mult consumul din cauza veniturilor mici, față de 16% în anul anterior, conform unei analize a Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).

În contextul suprapunerii crizei energetice peste cea pandemică, este de așteptat ca aceste procente să crească, de aceea e nevoie de măsuri nu doar pentru atenuarea efectelor, prin ajutoare sociale, ci care să contribuie, pe termen mediu și lung, la tratarea cauzelor, atrag atenția experții ORSE.

Analiza privind evoluția sărăciei energetice a fost efectuată pe baza datelor cuprinse în Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) 2020, realizată de Institutul Național de Statistică (INS).

În absența unor date pentru 2021 sau 2022, încă nu poate fi estimat impactul pe care îl au creșterile prețurilor la energie din sezonul rece 2021-2022, dar nici efectul cumulat al măsurilor de plafonare și compensare a facturilor. De asemenea, nu poate fi cuantificat încă impactul războiului din Ucraina, care va deveni vizibil mai ales în sezonul rece 2022-2023, subliniază ORSE.

„Datele statistice ne arată clar că tot mai mulți dintre concetățeni se confruntă cu sărăcia energetică, adică nu își permit să mențină temperaturi confortabile în locuințe, ori sunt nevoiți să renunțe la alte nevoi de bază, precum hrană, îmbrăcăminte sau medicamente, pentru a-și plăti facturile la energie. Cred că fiecare dintre noi cunoaște probabil pe cineva care se confruntă cu această situație nefericită, printre rudele noastre, prieteni, vecinii de la bloc sau consătenii noștri. Cu toții suntem parte din aceeași societate, așa că acești consumatori trebuie sprijiniți prin politici țintite, astfel încât să aibă acces la energie conform necesităților, un drept care ține de demnitatea umană până la urmă”, a declarat  Anca Sinea, vicepreședinte al Asociației Centrul pentru Studiul Democrației și coordonatorul ORSE.

Rădăcinile sărăciei energetice se află în principal în veniturile mici și eficiența energetică slabă a clădirilor, dar și în lipsa accesului diversificat la resurse accesibile (în special în mediul rural, puternic dependent de lemn), așadar îmbunătățirea eficienței energetice la nivelul gospodăriilor și utilizarea sporită a energiei regenerabile prin instrumente țintite sunt principalele măsuri care pot contribui, pe termen mediu și lung, la atenuarea sărăciei energetice în România.

Experții ORSE arată care sunt principalele dimensiuni și provocări asociate sărăciei energetice, specifice contextului românesc și în jurul cărora ar trebui dezvoltate politicile publice:

1. Este nevoie de renovarea clădirilor atât în mediul urban, cât și în cel rural

Sărăcia energetică are cauze și manifestări diferite în mediul urban față de cel rural, iar aceste particularități trebuie avute în vedere în contextul programelor de reabilitare termică.

Cele mai multe locuințe din mediul urban (74,5%) sunt blocuri tip panel, multifamiliale, construite în perioada comunistă și ineficiente energetic. Chiar dacă locuințele din mediul urban sunt conectate cu precădere la rețeaua națională de gaz, iar încălzirea se realizează fie în sistem centralizat (în special în orașele mari), fie prin boilere pe gaz individuale, caracteristicile tehnice ale locuințelor multifamiliale (vechime, tip de material de construcție folosit, tip de ferestre sau alte izolații) pot exacerba vulnerabilitățile gospodăriilor, printr-un consum ridicat de energie și/sau printr-un mediu de trai nesănătos (mucegai, infiltrații, etc).

Politicile de decarbonare a sistemelor de încălzire ar trebui să aibă în vedere țintele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – tranziție justă, decarbonarea SACET-urilor și decarbonarea încălzirii locuințelor individuale.

Totodată, programele de reabilitare energetică a clădirilor și facilitare a accesului la resurse diversificate, accesibile și curate trebuie să vizeze și mediul rural, unde locuințele au un grad de renovare termică și mai redus față de cele din mediul urban (3% în mediul rural, față de 8% în mediul urban). Până acum, factorii politici au acordat prea puțină atenție zonelor rurale și celor suburbane, programele de investiții pentru eficiența energetică în locuințe vizând în special gospodăriile urbane.

Chiar dacă în PNRR există o componentă importantă de renovare termică a clădirilor rezidențiale, fondurile sunt destinate în special programelor de reabilitare a clădirilor multifamiliale din mediul urban. Mai ales în contextul crizei energetice pe care o traversăm, este necesară identificarea unor strategii pliate pe provocările din mediul rural, care, din cauza oportunităților economice reduse, a locuințelor ineficiente și a accesului diminuat la resurse energetice diversificate, este cel mai expus riscului de sărăcie energetică în România.

În mediul rural, 80% dintre gospodării folosesc lemn pentru încălzire și nu au acces la alte surse sau forme de încălzire. Locuințele din mediul rural sunt construite cu precădere din materiale naturale (lemn, chirpici – 20% – și mai rar cărămidă). Deși astfel de gospodării ar putea fi vizate de măsuri de termoizolare cu produse derivate din cânepă sau lână de oaie, nu există în acest moment vreo intenție de a implementa astfel de politici adaptate pentru mediul rural, care să fie accesibile financiar de către gospodăriile cu venituri mici și medii.

În plus, tratarea sărăciei energetice nu reprezintă un obiectiv clar formulat în niciun program guvernamental de reabilitare termică.

2. Înființarea de ghișee unice la nivelul administrațiilor locale

Capacitatea inegală a administrațiilor locale de a răspunde nevoilor gospodăriilor vulnerabile se reflectă și prin măsurile adoptate neuniform și necoordonat în adresarea sărăciei energetice.

Pe lângă creșterea capacității instituționale de a mapa fenomenul sărăciei energetice, este nevoie de programe de sprijin care să ajute administrațiile mici să acceseze fonduri specifice pentru a reduce acest fenomen (reabilitare termică a clădirilor, alte măsuri de eficientizare, investiții în energie verde etc.).

Pe lângă aceste măsuri, o soluție aflată la îndemâna administrațiilor locale ar putea fi și înființarea de “one-stop-shops” sau “ghișee unice”, care să ofere servicii integrate și accesibile pentru gospodăriile vulnerabile.

3. Ce (nu) ne spun datele existente despre sărăcia energetică în România?

Datele colectate de către INS prin anchete precum ABF sau prin Recensământ joacă un rol important în a crea o perspectivă asupra sărăciei energetice, însă pentru designul de politici publice este nevoie de indicatori agregați care să surprindă și situația clădirilor, numărul și specificul așezărilor informale, particularitățile mediului rural/urban etc.

Experții ORSE atrag atenția că două probleme suplimentare îngreunează măsurarea și interpretarea sărăciei energetice din perspectiva datelor: capacitatea administrativă redusă și lipsa de cooperare a celor care dețin date relevante. Așadar, este nevoie de instrumente mai bune de identificare a sărăciei energetice, prin accesul la date și instrumente instituționale cât mai aproape de cetățean.

Ca o soluție, sursele financiare provenite din PNRR pot fi orientate către pregătirea unei infrastructuri de culegere de date pe termen lung, dincolo de termenele prevăzute în PNRR, prin elaborarea unor metodologii de culegere a datelor și prin crearea de competențe la nivelul primăriilor și consiliilor județene, în colaborare cu direcțiile județene din cadrul INS.

În concluzie, în România modalitatea cea mai importantă de abordare a sărăciei energetice este alcătuită din măsuri sociale (ajutoarele de încălzire), dar sărăcia energetică nu este o temă care se pretează la o singură perspectivă de analiză, nici la un singur tip de tratament. Atât în situații de criză, cât și în cele „normale”, aceste măsuri nu sunt suficiente și nu rezolvă nici cauzele, nici simptomele fenomenului. Este important să integrăm tema sărăciei energetice ca pe o temă transversală în politici, care să implice toți actorii relevanți.

Mai multe recomandări ale experților pe marginea acestui subiect, formulate în cadrul grupurilor de lucru, pot fi consultate online, pe website-ul Observatorului Român al Sărăciei Energetice, la adresa: https://saracie-energetica.ro/recomandarile-expertilor/

Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect inițiat de către Centrul pentru Studiul Democrației, think-tank înființat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Știinţe Politice, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, în cadrul căreia funcționează ca centru de cercetare acreditat.