Potrivit cifrelor preluate din surse oficiale de Jonas Mercier, autorul articolului publicat de La Croix, în anul 2010 România numǎra cam 3100 de agricultori bio, iar în 2012 numǎrul lor a crescut la 26 000. Practic România dispune acum cam de tot atîtea ferme bio cît Franţa, cu diferenţa cǎ productivitatea românilor este net inferioarǎ. Iar culturile bio ocupǎ, în România, doar 3 la sutǎ dintre cele 13 milioane de hectare arabile, scrie RFI Romania.
In articolul sǎu extrem de bine documentat, ziaristul francez mai aratǎ cǎ mulţi agricultori români produc fructe, legume, carne sau dulceaţǎ bio fǎrǎ sǎ o ştie de fapt, întrucît recurg la tehnicile tradiţionale, utilizînd exclusiv îngrǎşǎminte naturale. Ceea ce lipseşte însǎ României este priceperea de a eticheta coresponzǎtor respectivele produse şi de a le asigura trasabilitatea.
Cotidianul La Croix îl citeazǎ pe Marian Cioceanu, preşedintele asociaţiei Bio România, potrivit cǎruia 50 la sutǎ din exploatǎrile agricole româneşti ar practica de fapt o agriculturǎ biologicǎ dar fǎrǎ a deţine certificatul respectiv. Citez din articolul lui Jonas Mercier: „De doi ani încoace, Bio România a lansat un program pentru a-i învǎţa pe micii fermieri sǎ creeze micro-ferme bio rentabile obţinînd subvenţii de la Uniunea Europeanǎ. (…) Consecinţǎ a redistribuirii pǎmînturilor dupǎ cǎderea regimului comunist în 1989, România este ţara Uniunii Europene numǎrînd cel mai mare numǎr de exploatǎri, 32 la sutǎ din totalul celor 28 de ţǎri membre.”
Tonul reporterului trimis de La Croix în România devine mai puţin elogios cînd vorbeşte de autoritǎţile de la Bucureşti care, scrie Jonas Mercier, nu ştiu sǎ dea exemplul. In 2011 nici o subvenţie specialǎ nu a fost vǎrsatǎ fermierilor bio.
Dacǎ România are în faţǎ un frumos viitor bio, cum spune Jonas Mercier, ei îi mai rǎmîn multe lucruri de fǎcut pînǎ a ajunge la performanţele unor ţǎri precum Austria, Suedia, Estonia sau Republica Cehǎ, veritabile campioane în Europa în materie de producţie bio. Chiar şi Franţa, de fapt, mai are de fǎcut un efort, pentru cǎ Spania, Germania şi Marea Britanie dispun de mai multe suprafeţe bio decît Hexagonul.