Franța este pe cale să adopte o politică mult mai dură vizând migrația

Ministerul francez de interne, fidel pretenţiilor sale de „umanitate” şi „fermitate”, asigură că „linia este aceeaşi”: străinii sunt judecaţi „pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce sunt”. „Un străin care comite infracţiuni grave trebuie să părăsească teritoriul, dar un străin care munceşte, se integrează, învaţă franceza este binevenit”.

Ministrul de interne Gerald Darmanin a eliminat în vara aceasta cele mai represive măsuri propuse, iar marţi a părut să urmărească echilibrul, propunând în special modificarea legii pentru ca unii angajaţi fără acte să poată cere regularizarea; în prezent, în multe cazuri acest demers poate fi făcut doar de angajator.

El a dezvăluit una din principalele măsuri ale proiectului de lege în lucru: expulzarea imediat după respingerea unei cereri de azil în primă instanţă, fără a aştepta un eventual recurs.

Legea urmează să fie prezentată la începutul anului viitor, după ce va fi agreată de părţile implicate şi dezbătută în această toamnă în parlament. Însă, chiar înaintea acestor discuţii şi înainte ca preşedintele Emmanuel Macron să fi anunţat săptămâna trecută liniile directoare ale unei reforme, un proiect de lege a fost prezentat încă din vară la o reuniune interministerială.

Documentul de 20 de pagini, care nu a rămas confidenţial, prezintă circa 15 măsuri deja redactate din punct de vedere legislativ. Mulţi consideră că acestea au rolul de a facilita îndepărtarea străinilor fără acte în regulă sau a celor care au comis infracţiuni mai mult sau mai puţin grave.

Printre altele, guvernul de la Paris doreşte să mărească de la un an la trei ani durata pentru care poate fi impus un domiciliu obligatoriu sau detenţia, ca urmare a unei obligaţii a celor vizaţi de a părăsi teritoriul francez.

De asemenea, există şi intenţia de a reduce de la o lună la 15 zile perioada în care un străin poate părăsi de bunăvoie teritoriul, cu excepţia unor cazuri particulare.

Proiectul conţine şi o secţiune care reformează procedurile de azil, cu două obiective: accelerarea procesării şi expulzarea mai rapidă a celor care nu obţin statutul de refugiat.

Guvernul mai doreşte şi generalizarea procedurii cu judecător unic la curtea naţională pentru dreptul la azil, instanţă de apel unde majoritatea dosarelor sunt analizate în prezent de completuri formate din mai mulţi magistraţi.

Textul propus prevede de asemenea „deconcentrarea” instanţelor de azil, ai căror agenţi vor fi repartizaţi în „poluri teritoriale”, pentru a „facilita demersurile” şi a obţine „o procesare mai rapidă a cererilor evident nefondate”.

Măsurile ar urma să fie însoţite de o reformă a contenciosului pentru străini, care reprezintă 40% din activitatea tribunalelor administrative; numărul procedurilor ar urma să scadă de la 12 la patru.

Se adaugă intenţia de a condamna mai aspru reţelele de călăuze, ai căror coordonatori vor putea fi condamnaţi la 20 de ani de închisoare, faţă de maximum cinci în prezent, precum şi de a refuza sau retrage anumite permise de şedere în cazuri de „respingere a principiilor Republicii”.

„Nu se va face altceva decât să se retragă drepturile unor persoane, în special ale azilanţilor, pentru a li se acorda altora, cum ar fi lucrătorii imigranţi”, consideră Matthieu Tardis, care conduce Centrul pentru Migraţie şi Cetăţenie al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale (IFRI).

Pierre Henry, preşedintele asociaţiei France Fraternites, apreciază că unele dispoziţii propuse „ar putea contraveni legii, fără a reglementa problema migraţiei”. El se întreabă retoric „care este obiectivul acestei a n-a reforme?” şi dă răspunsul: „Nu mai suntem la ‘umanitate şi fermitate’, ci la ‘fermitate şi închidere'”.