Pe Mihai Brăila l-am găsit, cum altfel, pe şantier. L-am rugat să ne iniţieze în tainele meseriei sale și curând aveam să aflăm că, pentru un constructor, ordinea importanţei lucrurilor este diferită faţă de priorităţile noastre ca simpli cetăţeni. „Cea mai dificilă etapă este cea în care se realizează fundaţia şi subsolurile. Atunci este cel mai mare volum de muncă (în ceea ce priveşte lucrările de betonare şi armare), se execută excavaţiile, pereţii mulati, piloţii forati. Iar cel mai spectaculos este momentul de final în care construcţia este gata, nouă, curată, finalizată, moment de mare bucurie, spre deosebire de startul lucrării, plin de emoţie, în care ne gândim cum vom reuşi să rezolvam problemele viitoare”, explică Mihai Brăila, şef de şantier la Strabag, concentrat asupra lucrărilor.
Ca la mulţi alţii din breasla sa, pasiunea pentru construcţii a venit din familie. Toţi membrii familiei sale lucrează în domeniu – părinţii, sora şi chiar bunicul – şi încă din copilărie a fost implicat în proiectele de familie. „Am ajuns după piatră chiar în cariera de la Măgura”, spune el zâmbind. De aici, pasul spre a deveni un constructor profesionist a fost unul uşor, făcut aproape firesc.
Citeşte şi: Un proiect al STRABAG executat în România este o lucrare românească 100%. STRABAG reprezintă doar exigența
„Primul proiect în care am fost implicat încă de la început la STRABAG a fost Asmita Gardens, un proiect foarte mare, de zeci de milioane de euro, o zonă rezidenţială constând în şapte blocuri cu 16, 20 şi 24 etaje plus două subsoluri. Rolul meu a fost iniţial de inginer în şantier, iar în faza finală am fost şef de şantier”, îşi aminteşte Mihai.
„În Strabag am făcut parte din echipele care au construit, printre altele, Promenada Mall, Fabrica de cutii de viteze din Sebeş a firmei Daimler, clădirile de birouri Ana Tower şi Oregon Park (foto mai jos), toate proiecte cu bugete foarte mari, între 40 şi 90 de milioane de euro.”
Dintre toate lucrările coordonate, cea mai provocatoare şi emoţionantă este legată de Ana Tower. „Construcţia ultimelor 12 etaje s-a făcut în 12 săptămâni (un etaj pe săptămână), fără nicio abatere, deşi a fost nevoie şi de înălţarea macaralelor turn de trei ori, operaţiune care presupune pierderi semnificative de timp. Această etapă a decurs excepţional, fără evenimente şi fără ezitari”, rememorează Mihai Brăila, cu plăcere.
Munca în construcţii este grea, dar gustul satisfacţiei oferite este de neegalat. „Ai o mare satisfactie când te gândeşti că în clădirile pe care le-ai construit oamenii locuiesc sau muncesc liniştiţi şi în siguranţă. Ei nici nu bănuiesc cât efort se face pentru înălţarea acestor construcţii”, ne mai spune şeful de şantier. Secretul „supravieţuirii”, într-un mediu atât de solicitant? „Dacă nu devine pasiune nu poţi să rezişti în acest domeniu”, răspunde inginerul.
Citeşte şi: Nu ajunge ca asfaltul să fie doar o … „piele”. Trebuie să fie o piele inteligentă!
Strabag ţine pasul cu cele mai noi tehnologii când vine vorba de construcţia de clădiri sau drumuri, iar Mihai Brăila sesizează imediat diferenţa când ceva se schimbă:
„Spre exemplu, se simte diferenţa de calitate între materialele cu care lucrăm acum şi cele din urmă cu câţiva ani. Lucrurile evoluează într-un ritm alert şi noi ținem pasul cu ele. În ceea ce priveşte digitalizarea, este important să avem acces la planuri rapid, oricând, oricum – din birou, din şantier.
Datorită echipamentelor şi aplicaţiilor informatice, interacţionăm mult mai uşor cu proiectanţii, pentru rezolvarea anumitelor probleme într-un timp foarte scurt. Avem acum softuri de urmărire a defectelor prin care se poate marca locul pe plan, se inserează poza cu defectul, se face descrierea defectului şi se urmărește statusul, se pot lăsa comentarii de către mai multe părţi implicate, în vederea remedierii uşoare şi rapide”.
Meseria de constructor este una dintre cele mai vechi din lume şi, aşa cum spune şi şeful de şantier mai în glumă mai în serios, „fără construcţii am locui cu toţii în peşteri”. Dar asta nu înseamnă că STRABAG neglijează mediul în procesul de construcţie, ba dimpotrivă, a dezvoltat mai multe proiecte prietenoase cu mediul, preîntâmpinând chiar cerinţele timpurilor actuale.
„Facem eforturi constante de limitare a pericolelor şi a efectelor neplăcute produse de lucrările din şantier – reducerea emisiilor de praf, respectarea orelor de linişte de la mijlocul zilei, utilizarea rampelor de spălare pentru maşini pentru ca acestea să nu iasă din şantier pe drumurile publice cu murdărie, precum şi alte măsuri de reducere a impactului organizarii de şantier pe termen lung”, explică inginerul Mihai Brăila.
Pe şantier, munca este continuă, specialistul se întoarce la treburile sale, în timp ce noi rămânem să reflectăm la munca depusă de constructori şi să ne luăm de-acum măcar o clipă de răgaz pentru a le admira munca.