Sfârşitul „uciderii sirienilor nu se poate obţine decât oprind maşina de război a regimului, interzicându-i să utilizeze aviaţia, rachete, artileria şi să îl priveze de armele chimice”, a declarat Jarba faţă de intenţia Consiliului de Securitate, solicitând ca „aceste măsuri să fie luate în cadrul capitolului VII” al cartei Naţiunilor Unite.
Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie doresc o rezoluţie „constrângătoare” a Consiliului de Securitate fără a exclude recurgera la forţă împotriva Siriei dacă aceasta nu va respecta angajamentul său de a distruge armele chimice, obiect al unui acord americano-rus.
Însă ministrul rus al Afacerilor Externe Serghei Lavrov a afirmat marţi că rezoluţia Consiliului de Securitate cu privire la distrugerea armelor chimice siriene „nu va fi în cadrul capitolului VII” al cartei ONU.
Pentru Jarba, al cărui mesaj a fost difuzat în direct de la Istanbul de către canalul de televiziune Al-Arabiya, plasarea rezoluţiei sub capitolul VII „ar deschide calea unei soluţii pentru criza siriană şi permite lupta împotriva extremismului şi a organizaţiilor teroriste pentru a ajunge la un regim democratic care să reconstruiască Siria”.
Acesta a reproşat comunităţii internaţionale „tăcerea faţă de crimele de război”, afirmând că „a deschis uşa utilizării armelor chimice”.
Opoziţia şi mai multe capitale în special occidentale acuză regimul că a lansat la 21 august un atac cu arme chimice în apropiere de Damasc, provocând aproape 1.500 de morţi, printre care şi copii, fapt dezminţit de regim.
„Nu vrem ca istoria să reţină că un regim a folosit în secolul XXI arme chimice, fără a da socoteală din cauza ezitărilor anumitor Parlamente şi paraliziei Consiliului de Securitate care este responsabil de menţinerea păcii mondiale”, a adăugat Jarba.
„Nu vrem să vedem că regimul (preşedintelui Bashar) al-Assad consideră ezitările (comunităţii internaţionale) ca o aprobare pentru reluarea actelor odioase”, a continuat el.
Jarba a declarat că „comunitatea internaţională se confruntă cu resposabilităţile sale în faţa unei catastrofe care a depăşit ca amploare orice altă catastrofă de la cel de-al Doilea Rîzboi Mondial”, afirmînd că în continuare „sirieni sunt siguri că nu vor fi abandonaţi”.