Derivativele, din ce în ce mai atractive în contextul inflaţiei mari – studiu Deloitte

„În contextul economic internaţional actual, încă influenţat de criza sanitară, dar şi de războiul din Ucraina, statele lumii se confruntă cu o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor. În România, inflaţia este resimţită în rândul consumatorilor finali, dar şi pe lanţul de producţie, cel mai adesea prin creşterea preţurilor la energie, gaze, dar şi la alimente (în special uleiuri şi cereale)”, arată Ana Săbiescu, senior manager, şi Monica Zipiş, consultant senior, Taxe Indirecte, Deloitte România, într-un material de opinie, scrie scrie Agerpres.

Astfel, pe măsură ce operatorii economici se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare pe reducerea cheltuielilor, pentru a menţine sau a creşte profitabilitatea, instrumentele derivate joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul operaţiunilor financiare desfăşurate de aceştia.

Instrumentele derivate sunt contracte financiare bazate pe valoarea unui activ suport, al unui grup de active sau al unui indicator de referinţă. Exemple de active de bază sunt barilul de petrol, energia, dar şi titluri financiare, indici de securitate, rate de referinţă sau o combinaţie între acestea.

„Prin astfel de contracte, societăţile semnatare stabilesc termenii în care vor răspunde la schimbările viitoare ale valorii activului suport. Prin urmare, acestea pot fi utilizate exclusiv cu scopul de a obţine un câştig financiar, dar şi pentru a proteja operatorii economici de evoluţii nefavorabile ale preţurilor, gestionarea riscurilor fiind una dintre cele mai importante funcţii ale instrumentelor financiare derivate. Cele mai obişnuite instrumente financiare derivate sunt opţiunile, contractele futures, forward sau Swap, precum şi diferite variaţii ale acestora”, arată analiza.

Potrivit sursei citate, derivativele au fost intens utilizate pe pieţele internaţionale şi, din acest considerent, atent monitorizate din perspectivă juridică şi prin prisma potenţialului impact asupra fluxurilor financiare.

„Tratamentul de TVA aplicabil instrumentelor derivative nu este specific acoperit de legislaţia naţională şi europeană, având în vedere că nu există prevederi sau linii directoare clare cu privire la taxarea acestor instrumente derivate. Chiar şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (speţele C-172/96 First National Bank of Chicago şi C-264/14 Hedqvist) este limitată atunci când se analizează instrumentele derivate, în comparaţie cu jurisprudenţa existentă pe alte subiecte de TVA”, mai arată cercetarea.

În 2007, Comisia Europeană a anticipat creşterea interesului pentru derivative şi a publicat o propunere de directivă pentru modificarea Directivei Europene de TVA (112/2006/CE) în ceea ce priveşte tratamentul asigurărilor şi al serviciilor financiare. Propunerea includea şi reglementări privind tratamentul de TVA pentru derivativele decontate prin plata în numerar, fără livrarea fizică a activului suport.

„Modificările propuse de Comisia Europeană indicau faptul că utilizarea anumitor instrumente derivate intră sub incidenţa operaţiunilor financiare, astfel încât acestea ar trebui să fie tratate ca tranzacţii scutite de TVA, fără drept de deducere, în baza art. 135 (1) din Directiva Europeană de TVA. Însă, având în vedere complexitatea domeniului de TVA, statele membre nu au ajuns la consens pe această propunere, aşa că, în 2016, a fost retrasă de către Comisia Europeană. Prin urmare, provocarea de a stabili tratamentul de TVA aplicabil în cazul tranzacţiilor cu instrumente derivate rămâne la fel de presantă”, se precizează în document.

Tratamentul de TVA al instrumentelor derivate cu decontare în numerar are implicaţii importante şi în ceea ce priveşte dreptul de a deduce TVA aferentă achiziţiilor derulate în legătură cu instrumente de acest gen. În astfel de cazuri, vorbim de achiziţii aferente operaţiunilor financiare, care sunt scutite de TVA, fără drept de deducere. Prin excepţie, legislaţia naţională şi europeană prevăd faptul că societăţile pot beneficia de deducerea TVA aferentă achiziţiilor efectuate pentru realizarea acestor tipuri de operaţiuni către clienţi din afara Uniunii Europene (UE).

Totodată, lipsa reglementărilor la nivelul UE în ceea ce priveşte instrumentele derivate atrage o abordare diferită între statele membre cu privire la aplicarea tratamentului de TVA.

De-a lungul timpului, Curtea de Justiţie a UE a trasat anumite principii direct aplicabile statelor membre, cum ar fi atât principiul neutralităţii (ce prevede faptul că, în interiorul fiecărei ţări, sarcina fiscală pentru produsele de aceeaşi natură trebuie să fie egală, independent de lungimea lanţului de tranzacţionare), cât şi principiul egalităţii de tratament (ce impune ca situaţiile comparabile să nu fie tratate într-un mod diferit şi ca situaţiile diferite să nu fie tratate în acelaşi fel).

Majoritatea statelor membre consideră tranzacţiile cu derivative cu decontare în numerar drept operaţiuni privind instrumentele financiare, scutite de TVA, fără drept de deducere (de exemplu, Suedia). Acest regim este aplicat şi de anumite ţări din afara UE (Norvegia şi Elveţia).

„În România, instrumentele derivate nu sunt definite în legislaţia naţională şi nici nu există îndrumări specifice cu privire la tratamentul de TVA al acestora. În concluzie, cel puţin până când se va stabili o bază legală la nivel european şi naţional privind operaţiunile ce implică instrumentele derivate, acestea trebuie să fie atent analizate de la caz la caz, în contextul legislaţiei în vigoare în prezent, dar şi în baza principiilor neutralităţii şi egalităţii de tratament, enunţate de Curtea de Justiţie a UE”, precizează consultanţii Deloitte.