În cel mai recent raport al lor cu privire la securitatea alimentară, Food and Agriculture Organisation /FAO/, World Food Programme /WFP/ și International Fund for Agricultural Development /IFAD/ estimează că 842 de milioane de persoane sufereau de înfometare cronică în perioada 2011-2013, reprezentând 12 la sută din populația mondială, în scădere cu 17 procente comparativ cu perioada 1990-1992.
Noile cifre sunt mai mici decât estimările de 868 de milioane în perioada 2010-2012 și 1,02 miliarde în 2009, dar raportul notează că progresele în vederea atingerii Obiectivului de Dezvoltare Milenară referitor la înjumătățirea prevalenței foamei în lume până în 2015 sunt neuniforme. Multe țări au șanse mici să atingă acest obiectiv stabilit de Națiunile Unite în 2000, conform raportului.
‘Acele /țări/ marcate de conflicte în timpul ultimelor două decenii au riscat să înregistreze mai puține progrese în încercarea de a reduce acest fenomen’, potrivit aceleiași surse. ‘Țările înconjurate de uscat se confruntă cu provocări perene în accesarea piețelor mondiale, în timp ce țările cu infrastructuri deficitare și instituții slabe au alte constrângeri’.
FAO, WFT și IFAD definesc subnutriția, sau foamea, în raportul ‘State of Food Insecurity in the World 2013’ ca fiind lipsa de mâncare suficientă pentru ca oamenii să-și asigure o viață activă și sănătoasă și neputința de a-și asigura necesarul zilnic de energie din alimentație. Politici menite să sporească productivitatea agricolă și disponibilitatea hranei sunt cruciale pentru reducerea foamei, mai ales în locurile unde sărăcia este răspândită, subliniază agențiile ONU, notând că Africa rămâne regiunea cu cea mai importantă prevalență a subnutriției.