Cu această viză, care a intrat în vigoare la 30 octombrie 2022, Portugalia a urmat paşii altor state cu „instrumente” similare, în contextul în care această ţară europeană era considerată una dintre cele mai bune destinaţii pentru lucrătorii „remote”, scrie Agerpres.
Platforma NomadList situează Lisabona în fruntea listei oraşelor şi include alte două regiuni portugheze, Madeira şi Porto, în „top 10”.
Facilitarea sosirii „nomazilor”
Noua viză poate „da un impuls” sosirilor, pentru că „va clarifica procesul şi va înlesni accesul”, a explicat pentru EFE avocatul Henrique Nunes, asociat coordonator pentru imigraţie la biroul de avocatură CMS Portugal.
Noua viză se doreşte a fi alternativa la viza D7, în vigoare – un permis de şedere extrem de popular, care se referă în principal la pensionari din ţări terţe şi la cei care au „câştiguri pasive”. Deţinătorii vizei D7 trebuie să câştige lunar doar echivalentul salariului minim din Portugalia, adică 822,5 euro pe lună. Totuşi, aceste câştiguri trebuie să provină din venituri „pasive” cum ar fi chiriile sau investiţiile.
Noul document include o condiţie suplimentară. În afara actelor doveditoare de free-lancer sau privind existenţa unor relaţii de muncă, solicitanţii trebuie să demonstreze că au venituri lunare medii în ultimul trimestru echivalente cu cel puţin patru salarii minime din Portugalia: adică un total de 2.820 euro.
Potrivit noii scheme, lucrătorii „remote” vor putea trăi şi lucra în Portugalia până la 12 luni pe an, potrivit Euronews. Noua viză – denumită oficial „viză de reşedinţă pentru exercitarea activităţii profesionale prin sistem remote în afara teritoriului naţional” – vizează profesioniştii din diverse domenii.
Traiul în comunitate
Odată cu sosirea „nomazilor digitali” – în marea lor majoritate americani, urmaţi de britanici – au proliferat spaţiile de coworking şi coliving, spaţii pentru a munci şi a trăi în comunitate.
Este cazul clădirii Same Same, care a început ca un spaţiu de muncă în Lisabona şi care acum oferă spaţii de locuit şi saloane cu o capacitate de 40 de persoane, practic cu toţii „nomazi digitali”.
„În mod normal, se fac rezervări pentru o lună sau pentru două luni”, a explicat pentru EFE unul dintre co-creatori, Filipa Meirelles. O treime dintre „nomazii digitali” decid însă să-şi prelungească şederea, a adăugat ea.
Meirelles este încrezătoare că noua viză destinată „nomazilor digitali” va da un nou impuls afacerilor. „Un ajutor din partea guvernului va impulsiona şi mai mult această creştere”, consideră ea.
Unul dintre „nomazii digitali” fascinaţi de Lisabona este americanul Daniel, inginer de software, în vârstă de 30 de ani, care locuieşte în Same Same şi a ajuns în Europa în 2021, când compania pentru care lucrează a anunţat că nu-şi va mai redeschide birourile după pandemia de coronavirus.
În Lisabona a descoperit „un cost de viaţă comod pentru cineva cu un salariu din SUA”, climă bună şi, mai ales, o comunitate, principalul motiv pentru care a căutat un coliving, a explicat el pentru EFE.
Daniel, care se află în Europa cu o viză de turist care îi limitează şederea în spaţiul Schengen la 90 de zile, crede că viza pentru „nomazii digitali” înlesneşte şederile de lungă durată.
Este şi dorinţa londonezului Umesh Dhanji, de 52 de ani, care conduce din Lisabona un start-up care are legătură cu conceptul de „nomad digital”.
„Ceea ce face ca Lisabona să fie cu adevărat atractivă este stilul de viaţă. Este un loc sigur pentru a trăi, aproape de ocean şi de fluviu (Tajo)… Partea proastă este că atunci când un oraş devine foarte popular, se scumpeşte”, explică el pentru EFE.
Dhanji spune că în ultimii ani a văzut cum preţul la unele restaurante a crescut cu 20% şi până la 25%, iar unii dintre prietenii săi se confruntă în prezent cu probleme în găsirea unei locuinţe în care să stea cu chirie.
Boom-ul din turism, vizele „gold” (vizele de aur, un program prin care se acordă permise de şedere în schimbul investiţiilor – n.r.) şi „nomazii digitali” au contribuit la explozia preţurilor locuinţelor în Portugalia, unde ofertele de închiriere încep să dispară: locuinţele disponibile au scăzut cu 84% în Porto şi cu 77% în Lisabona în anul 2021, potrivit datelor transmise EFE de Idealista.