INTERVIU Burduja: Elcen se află într-o situație de criză, datoriile Termoenergetica sunt de un miliard de lei, Primăria Capitalei trebuie să găsească o soluție rapidă

El a precizat că a trimis o adresă primarului general, Nicuşor Dan, în care i-a semnalat această situaţie, având în vedere că ELCEN poate risca falimentul.

Sebastian Burduja şi-a exprimat speranţa ca, până la finele lunii septembrie, să fie recuperate cele două jaloane din cererea de plată 2 ce nu a fost decontată de Comisia Europeană, respectiv cel aferent centralelor pe gaz şi cel aferent investiţiei în hidrogen. De asemenea, jaloanele din cererea 3 ar trebui „să fie în regulă”, tot până la finele lunii viitoare.

În ceea ce priveşte plafonarea preţurilor la energie, acesta a menţionat că schema este valabilă, din perspectiva Comisiei Europene, până în martie 2024, şi că, în cazul în care va fi ajustată, acest lucru se va face etapizat şi transparent.

Acesta a transmis că nu vor fi probleme cu gazele la iarnă, pentru că România înregistrează în prezent un grad de înmagazinare de 77%, adică aproape un miliard de metri cubi în plus față de acum un an , menţionând că îşi doreşte ca românii „să nu tremure nici de frig, nici de frica facturilor”.

Ministrul Energiei a mai vorbit în interviu şi despre proiectele privind hidrocentrala Tarniţa-Lăpşteşti şi Neptun Deep, despre situaţia celor două complexuri energetice, dar şi despre o posibilă listare secundare a unor companii de sub autoritatea ministerului.

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă este de ceva vreme în prim plan. Cum stă ministerul în ceea ce priveşte îndeplinirea jaloanelor care îi revin?

Sebastian Burduja: Este prioritatea zero a mandatului meu şi a acestui minister să absoarbă banii de investiţii pe care îi are la dispoziţie şi, cu evaluarea noastră, în momentul acesta, suntem ministerul cel mai norocos, în sensul că pe PNRR avem 1,6 miliarde euro la dispoziţie şi la acestea se adaugă 15-16 miliarde din Fondul pentru modernizare. Suma exactă variază în funcţie de cotaţia certificatelor pentru gaze cu efect de seră şi ea este pe o piaţă liberă.

În PNRR am constatat o serie de întârzieri şi noi ne străduim acum să le recuperăm. Avem două jaloane care nu au fost decontate de Comisia Europeană şi anume jalonul aferent centralelor pe gaz în cogenerare şi jalonul aferent investiţiei în hidrogen. Pentru centralele pe gaz am reuşit să semnăm toate cele trei contracte care practic îndeplinesc ţinta asumată de România pentru respectivul jalon, investiţiile de la Constanţa, Craiova şi Arad şi mai suntem în analiză cu o investiţie la Râmnicu Vâlcea. Dar deja ţinta este îndeplinită şi practic jalonul este îndeplinit. Aşteptăm evaluarea Autorităţii de Audit din România şi evaluarea Comisiei să marcăm practic oficial acest jalon ca fiind îndeplinit.

Pentru investiţia în hidrogen, pe baza recomandărilor Comisiei Europene, a trebuit să relansăm apelul respectiv. Asta a implicat un efort mare din partea ministerului. Noi aveam semnate opt contracte de finanţare şi am reuşit să le încheiem amiabil cu toţi cei opt beneficiari, pentru că exista riscul ca ei să nu dorească acest lucru şi să se îndrepte apoi împotriva Statului român, să-şi recupereze sumele pe care le-au cheltuit pentru pregătirea acelor proiecte. Am relansat apelul, în 4 septembrie el se închide. Deci în acest moment suntem în perioada de depunere, după care urmează perioada de evaluare, pe care sperăm să o concentrăm în 2-3 săptămâni, mizând pe faptul că o parte însemnată a proiectelor a fost deja văzute de evaluatori, şi până la finalul lunii septembrie să putem finaliza inclusiv contractarea şi asta înseamnă deci să recuperăm cele două jaloane din cererea de plată 2.

Urmează cererea de plată 3. Acolo iarăşi sunt subiecte foarte complicate, de la zona de eficienţă energetică până la zona de guvernanţă corporativă, aplicarea ordonanţei 109 pentru cele mai importante companii de sub autoritatea tutelară a ministerului nostru. Pe evaluarea noastră, până la finalul lunii septembrie ar trebui să fim în regulă şi cu aceste jaloane. Dar e un proces dinamic şi, împreună cu echipa din minister, sunt zile lungi şi nopţi scurte în care ne străduim să recuperăm aceste decalaje.

Aveaţi o problemă personalul. Aveţi vreo soluţie? Puteţi angaja sau prelua de undeva, de la Ministerul Fondurilor Europene?

Sebastian Burduja: Este o problemă la nivel de sistem. Pentru că pe termen scurt nu ai decât varianta unor transferuri sau detaşări de la alte ministere. Aici sunt salariile cele mai mici din tot arcul guvernamental. Nu primesc colegii mei anumite sporuri pe care alte ministere le primesc şi atunci este foarte greu să iei prin transfer un om bun, pentru că nu vine la un salariu mai mic. Câteva excepţii au fost de la regulă şi şi-au asumat chiar o scădere de salariu pentru a lucra în echipa mea, dar în general asta e o mare dificultate. Şi atunci au mai venit prin detaşare, dar toate aceste operaţiuni trebuie aprobate şi de ministerul de la care aceşti colegi pleacă şi nu întotdeauna colegii de Guvern sunt bucuroşi să cedeze un om, mai ales dacă e vorba de un om foarte competent, către un alt minister, pentru că fiecare minister are problemele proprii.

Am lansat şi o serie de concursuri, pentru că noi avem un Memorandum de Guvern în care personalul din PNRR este exceptat de la acele constrângeri din cadrul pachetului de austeritate bugetară şi am putut să lansăm aceste concursuri, dar era un calendar îndelungat de desfăşurare, implică o aprobare de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Şi atunci, când iei, mai ales un om din afara sistemului public, ai nevoie de minimum două-trei luni să-l aduci la nivelul unui funcţionar public care are o anumită experienţă. Deci, concursurile sunt o soluţie pentru patru-şase luni de la lansarea lor.

În plus, avem un dialog cu instituţiile financiare internaţionale care pot să asigure partea de evaluare, Bancă Europeană de Investiţii, în primul rând. Ei au mai fost implicaţi şi pe jalonul pe hidrogen şi vor fi implicaţi şi în noul apel, Banca Mondială, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Şi ultima variantă, şi am mers şi pe aceasta, este să contractăm evaluatori externi. Asta înseamnă o procedură de achiziţie publică şi nu este nici asta o soluţie pe termen scurt. Totul durează. Şi e adevărat că avem o capacitate mică la nivelul Direcţiei generale care se ocupă de Fondul pentru modernizare, de PNRR, de scheme de ajutor de stat, undeva la 26-30 de colegi şi trebuie să utilizăm toate aceste pârghii pentru a întări capacitatea acestei direcţii generale.

A fost reluat de curând proiectul de Tarniţa – Lăpuşteşti. Care sunt următorii paşi, când estimaţi că se va finaliza şi din ce fonduri va fi făcut acest proiect?

Sebastian Burduja: Este un proiect strategic pentru România şi asta o spune Transelectrica, nu o spun doar eu, pentru că avem probleme tot mai mari din perspectiva echilibrării sistemului, pentru că se adaugă noi capacităţi în zona de producţie de energie verde – solar, eolian – capacităţi de producţie cu o volatilitate mare, când bate soarele, de exemplu, se produce destul de mult. Avem prosumatorii, care au o putere instalată astăzi de aproximativ 900 de megawaţi, spre un gigawatt, şi cred că anul viitor ne vom îndrepta spre 1,5 gigawaţi. Şi atunci, când ai aceste vârfuri, ai nevoie să echilibrezi, pentru că nu întotdeauna consumul este în echilibru cu producţia.

Proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti, în general, aceste centrale cu pompaj sunt exact soluţia pentru problema asta şi ele rentează astăzi chiar mai mult decât acum 10-20 de ani, pentru că nevoia de echilibrare a sistemului a crescut. Există piaţa zilei următoare, există piaţa de echilibrare şi procesele care se vor întâmpla acolo sunt mult mai rentabile decât erau acum 10-20 de ani. Am lansat o consultare de piaţă prin compania SAPE, ei sunt gestionarii acestui proiect. Au un parteneriat şi cu Hidroelectrica, unde există specialişti care s-au mai ocupat de această temă şi vizăm să închidem această consultare de piaţă în maximum două-trei săptămâni. Există deja o ofertă neangajantă depusă, deci el a suscitat un interes mare din partea investitorilor, inclusiv investitori străini. Important acum e să finalizăm studiu de fezabilitate la nivelul anului 2023. Ultimul studiu serios datează de acum mai bine de 10 ani de zile şi datele în teren s-au schimbat. Pe baza unui studiu de fezabilitate serios, pe care ne dorim să îl avem gata la finalul anului 2024, investiţia poate intra în etapa următoare, să se contracteze serviciile de proiectare detaliată, să spunem, şi execuţia lucrării.

Genul acesta de proiecte durează destul de mult, până la 10 ani de zile. În Elveţia s-a inaugurat recent o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj similară şi a durat 14 ani. Dar noi ne vom strădui ca, având un studiu de fezabilitate foarte bine făcut, să putem să visăm la un orizont de timp de şapte-opt ani în care să terminăm această investiţie.

Este importantă şi pentru că în orizontul 2031-2032, unităţile 3-4 de la Cernavodă ar trebui să fie gata. Ele produc în bandă şi atunci ai o flexibilitate mult mai mică în sistem să reglezi această producţie ca să o ţii în echilibru cu consumul. Şi de aceea vom putea utiliza Tarniţa-Lăpuşteşti şi poate alte proiecte de acest tip pentru a asigura echilibru în sistem şi siguranţa sistemului energetic naţional.

 Pentru că tot vorbim de proiecte mari. Demarează şi Neptun Deep. Deja OMV Petrom a anunţat semnarea contractului principal pentru acest proiect. Producţia urmează să înceapă în 2027. Avem infrastructura necesară pentru a prelua aceste gaze?

Sebastian Burduja: O să o avem până în 2027. Acesta este angajamentul pe care Transgaz şi l-a luat, pentru că altfel nu doar că nu vom putea să conectăm gazele acestea în sistemul naţional de transport, dar trebuie să le ducem şi în restul ţării. Deci ne trebuie partea aceea de la Tuzla la Podişor, şi Transgaz, de asemenea, a anunţat demararea acestei investiţii, cu finalizare până în 2027, tocmai pentru a putea prelua volumul de gaze, plus partea din Marea Neagră de care se ocupă OMV împreună cu Romgaz 50%-50%. Practic, tot proiectul de investiţii este integrat şi vorbim de o investiţie de peste 4 miliarde de euro.

Sigur că şi potenţialul acolo este colosal pentru România. Înseamnă minimum 100 de miliarde de normal metri cubi, până la, poate, 200 de miliarde. În momentul acesta, România are anual nevoie cam de 19-20 de miliarde, normal mc. Deci discutăm de asigurarea unei independenţe din perspectiva asta pentru România şi chiar pentru o parte a Europei, cu posibilitatea de a face din România liderul pieţei de producţie de gaz din Uniunea Europeană. Vom fi practic pe primul loc cu aceste cantităţi adiţionale.

Predecesorul dumneavoastră spunea la un moment dat că din 2026 România va deveni independentă energetic. Din punctul dumneavoastră de vedere, este fezabil acest termen?

Sebastian Burduja. Sunt prudent când vine vorba de termene, pentru că trebuie să fim foarte siguri că le putem îndeplini. România are în plan foarte multe proiecte, sunt şi proiecte ale mediului privat, mai ales în zona de solar/eolian, acolo e un interes major. Chiar pe PNRR avem investiţia 1, unde avem peste jumătate de miliard de euro pentru proiecte în parcuri fotovoltaice şi un interes extraordinar din piaţă. Am primit peste 700 de aplicaţii pentru acest apel şi suntem în procedură de evaluare şi contractare să putem da drumul la treabă.

Avem partea de centrale pe gaz. Tot din PNRR vă spuneam de centrale în cogenerare. Sunt şi centralele pe gaz din Fondul pentru modernizare, care vizează restructurarea Complexului Energetic Oltenia şi vorbim acolo de Işalniţa, vorbim şi de investiţia cu Tinmar. Vorbim de un proiect privat de la Mintia, cea mai mare centrală pe gaz, 1.700 de megawaţi putere instalată şi cu un orizont de finalizare 2026. Deci în zona de producţie cu siguranţă stăm bine şi, bineînţeles, pe termen mediu şi lung vorbim şi de proiectele din zona sectorului nuclear, unitatea 1 retehnologizată, unităţile 3-4, plus reactoarele modulare de mici şi dimensiuni. Deci, pe zona de energie electrică cred că putem să ne acoperim consumul.

Este mai degrabă o provocare să creştem acest consum şi să revitalizăm economia românească. Dar acesta este e un subiect care depăşeşte mandatul Ministerului Energiei şi vizează activitatea Ministerului Economiei, a Ministerului Finanţelor şi a altor ministere, deci a Guvernului României în ansamblul său.

În zona de gaze naturale nu stăm deloc rău. Mai mult decât atât, având Neptun Deep din 2027, cred că vom fi foarte bine şi aici. Vom fi independenţi din acest punct de vedere.

Dacă tot vorbim de acest mix energetic, care este situaţia celor două complexuri energetice? În special la Hunedoara, unde sunt cele mai mari probleme?

Sebastian Burduja: Sunt cele mai mari probleme. Şi nu de azi, de ieri, ci din anii ’90. Le cunoaştem cu toţii foarte bine. Am fost în Valea Jiului chiar zilele trecute şi am văzut cu ochii mei. Acolo sunt oameni corecţi, oameni muncitori, oameni care iubesc mineritul şi au făcut din asta o tradiţie şi cred că e o tradiţie pe care trebuie să o preţuim şi să o valorificăm în măsura în care putem s-o aliniem cu obiectivele de mediu pe care Uniunea Europeană şi le-a asumat.

Discutăm de o procedură foarte complexă de dare în plată. Practic, Complexul Energetic Hunedoara este în situaţia unei insolvenţe şi se apropie de faliment. Dar până atunci, pentru cei 2.000 de angajaţi, plus activele de la CEH, în special Termocentrala Paroşeni, care a fost modernizată, am găsit această variantă, dinaintea mandatului meu: le trecem pe Complexul Energetic Valea Jiului, o companie nouă, şi vom solicita un ajutor de stat din partea Comisiei Europene, aprobarea Comisiei Europene, sigur, pentru că ajutorul de stat vine de la bugetul de stat. Şi el va viza punerea în siguranţă a celor patru mine până în 2032. Toate ţările europene au finanţat această activitate pentru că ea implică să scoţi în continuare cărbune, să elimini riscul de autoaprindere, să faci o serie de operaţiuni în aceste mine pentru punerea lor în siguranţă.

La Complexul Energetic Oltenia avem peste 10.000 de angajaţi, deci vorbim de o altă dimensiune a problemei. Sigur, e un alt tip de minerit, e un minerit de suprafaţă, în condiţii deloc bune, dar poate puţin mai bune decât cel din subteran din Valea Jiului. Şi Complexul Energetic Oltenia trebuie să se reinventeze. De aceea au fost gândite aceste proiecte de parcuri fotovoltaice, de centrale pe gaz, astfel încât acea expertiză din zona CEO să fie valorificată într-o companie, dacă vreţi, adusă în pas cu timpurile.

În acelaşi timp, trebuie să analizăm toate datele disponibile şi să discutăm cu Comisia Europeană, să explicăm foarte clar că proiectele care vizau trecerea pe gaz sunt cu anumite întârzieri, să le justificăm foarte bine şi să vedem în ce măsură putem renegocia termenele care vizează închiderea grupurilor pe cărbune, pentru că totuşi sunt câteva grupuri acolo care au fost modernizate. Şi am fost la Rovinari, de exemplu, grupul cinci, care în momentul acesta este într-un proces de modernizare şi care ar trebui să fie gata la nivelul lunii ianuarie anul viitor. Este o producţie importantă, iarăşi, în bandă, deci asigură şi ea securitatea sistemului energetic şi nu putem să închidem aceste grupuri până când nu avem certitudinea că vor putea fi înlocuite cu succes de o producţie pe bază de gaz.

Atât Comisia Europeană, cât şi Banca Mondială au recomandat României renunţarea la plafoanele la preţul energiei, care normal ar trebui să dureze până în 2025. Ce veţi face în acest sens? Urmează să renunţaţi la ele de anul viitor?

Sebastian Burduja: Analizăm foarte bine problema, pentru că atunci când a apărut criza energetică, Guvernul a reacţionat şi a trebuit să se adapteze foarte rapid condiţiilor de piaţă. Pe de o parte, să protejeze consumatorii vulnerabili, în special consumatorii casnici, să susţină mediul economic, pentru că în perioada post-pandemică erai dator să-ţi stimulezi economia, s-o relansezi, şi costurile cu energia electrică şi cu gazele sunt costuri importante în totalitate a costurilor unei companii private. Pe de altă parte, să prevenim anumite abuzuri şi practici cel puţin imorale, prin care anumite companii, de exemplu, aveau contracte la un preţ foarte bun, exportau acea energie electrică o reimportau la un preţ foarte mare şi veneau cu ea la compensare şi primeau bani de la statul român. Genul acesta de operaţiuni speculative au trebuit descurajate şi au fost, cred, şapte ordonanţe de urgenţă şi legile aferente de aprobare a acestor acte normative în Parlament, o serie de schimbări. Furnizorii au fost bulversaţi, consumatorii finali au fost şi ei afectaţi, pentru că este inevitabil să nu existe erori umane în procesarea tuturor acestor schimbări şi ne-am trezit şi cu facturi foarte mari, cu titluri de presă şi cu o nelinişte în piaţă pe care vrem cu orice preţ o evităm.

Deci, în acest moment, până în martie 2024, schema este valabilă din perspectiva Comisiei Europene. Pe legislaţia noastră, chiar până în primăvara anului 2025. Orice schimbare vom face, o vom face foarte transparent, aşezat, pentru că spre deosebire de anii anteriori, acum avem timp să gândim aceste lucruri. Şi am avut deja câteva întâlniri tehnice cu ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei n.r.), autoritatea este cea care gestionează piaţa şi acest subiect al schemei de compensare, plafonare. Şi în acelaşi timp, sigur, că avem şi o presiune pe bugetul de stat, care, dacă vreţi aşa, în mod egoist, sigur că e problema Ministerului de Finanţe, dar totuşi trebuie să ne gândim şi la aceste greutăţi şi la faptul că în continuare există restanţe pe care Ministerul de Finanţe, Statul român, Guvernul României le au către furnizorii de energie electrică şi de gaze. E vorba de miliarde de lei, aici, probabil minimum 4 miliarde de lei doar la Ministerul Energiei, plus o sumă similară la Ministerul Muncii, pentru că ei se ocupă de consumatorii casnici, noi ne ocupăm de consumatorii non-casnici. Şi atunci, având în vedere că preţurile în piaţă au scăzut, dacă este să ajustăm această schemă, o vom face într-un mod etapizat, transparent şi în consultare cu toate componentele lanţului.

 Cele două instituţii recomandă cumva acordarea acestui ajutor ţintit spre persoanele vulnerabile. Ar fi o variantă să se vină cu vouchere sau altă modalitate?

Sebastian Burduja: Şi s-a venit. Cardurile acelea pentru energie, finanţate de MIPE pe cadrul financiar multianual 2014-2020. Sigur că acest cadru se închide la finalul acestui an. Regula ‘n plus trei’ este foarte strictă. Deci, până în decembrie, la finalul lunii, putem să mai tragem acei bani. Pe schema de plafonare-compensare ţintirea a fost aproximativă, pe baza consumului. S-a spus că, în cazul în care consumi sub 100 de kWh, atunci probabil eşti o gospodărie cu venituri mai mici şi ai acel plafon de 0,68 lei pe kWh. E adevărat, este o ţintire aproximativă şi noi căutăm soluţii cu Ministerul de Finanţe, cu Institutul Naţional de Statistică, cu ANAF, să identificăm mai bine consumatorii vulnerabili şi să direcţionăm mai mult sprijin către ei.

Termoenergetica a acumulat iar datorii destul de mari către ELCEN. În ce situaţie se află ELCEN? Există vreun risc ca la iarnă bucureştenii să aibă probleme în furnizarea agentului termic?

Sebastian Burduja: ELCEN este într-o situaţie de criză şi îmi pare rău să spun, pentru că au trecut ani de zile în care povestea s-a repetat. Datoriile Termoenergetica înspre ELCEN sunt de aproximativ un miliard de lei. I-am făcut de săptămâni de zile o adresă domnului primar general Nicuşor Dan şi am semnalat această problemă, pentru că sunt două aspecte: ELCEN a ieşit din insolvenţă şi dacă va avea probleme, practic creditorii pot cere direct falimentul, el nu mai poate intra din nou în insolvenţă, aceasta e legea, şi pe de altă parte, dacă în momentul acesta, în vară, ei îşi permit să onoreze contractele, pentru că totuşi cantitatea de gaz pe care o folosesc este redusă, când vorbim de 1 octombrie şi vor trebui să aibă un nou contract de furnizare a gazului, vorbim de sume mult mai mari şi nu vor avea aceste sume dacă Primăria Generală nu găseşte o soluţie rapidă să plătească sumele de la Termoenergetica înspre ELCEN.

Pentru că tot vorbim despre gaze, în ce stadiu se mai află înmagazinarea? Vom avea gaze la iarnă? De unde am putea să importăm astfel încât să acoperim diferenţa?

Sebastian Burduja: Vom avea gaze la iarnă. Îmi doresc ca românii să nu tremure nici de frig, nici de frica facturilor. Suntem cu un procent record pot să-i spun, de 77%, sunt datele de astăzi, şi comparativ cu perioada similară a anului trecut, ne apropiem de valoarea de un miliard de normal metri cubi mai mult decât înmagazina România acum un an de zile. E adevărat, ne-a ajutat şi scăderea consumului, pentru că industria scăzând, activitatea industrială a scăzut, şi atunci s-au consumat mai puţine gaze. Deci, noi la 1 septembrie trebuie să fim cu un grad de umplere de peste 90%, aceasta este ţinta pe care România o are în faţa Comisiei Europene. Suntem convinşi că vom depăşi această ţintă. Am depăşit şi ţinta de la 1 iulie, deci ne vom apropia de capacitatea maximă de înmagazinare pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestui ciclu de injecţie. La 1 octombrie începe ciclul de extracţie din depozite şi, în contextul unei ierni normale, nu vom avea absolut nicio problemă.

Dacă iarna va fi foarte grea, avem opţiunea de a activa un contract pe care Romgaz îl are cu Azerbaidjan, unde noi avem o rezervă de un miliard de normal metri cubi şi putem să apelăm la aceste gaze care să ajungă în România şi să susţină un eventual deficit pe această zonă.

Companiile trebuie să facă investiţii şi sunt de făcut în reţele de distribuţie şi în puncte de transformare şi spun că nu prea au bani, pentru că o mare parte să duce pe impozite. Aveţi în vedere cumva modificarea Ordonanţei privind impozitarea veniturilor excepţionale ale companiilor?

Sebastian Burduja: Este un subiect de interes pentru Ministerul Finanţelor, în primul rând, pentru că ei au gândit toată această schemă de impozitare a veniturilor excepţionale pe care companiile energetice le-au înregistrat în perioada de criză energetică. În contextul în care analizăm posibilitatea ajustării schemei de compensare-plafonare, poate să intre în acest pachet şi, repet, din partea ministerului nostru asumarea este că orice ajustare vom face, o vom face într-un mod transparent, etapizat şi în consultare cu toată piaţa.

Este adevărat că e nevoie de multe investiţii în reţeaua de transport şi de distribuţie a energiei electrice. Sunt însă şi fonduri europene disponibile. Şi din Fondul pentru modernizare cred că sunt deja opt contracte semnate cu Transelectrica. Ele vizează linii importante ale sistemului naţional de transport al energiei electrice, plus o sumă de aproximativ un miliard de euro disponibilă pentru distribuitori. Şi chiar săptămâna trecută am semnat primele contracte cu Enel Distribuţie în zona Năvodari, 31 de milioane de lei pentru modernizarea reţelei de distribuţie. Deci apelul meu către distribuitor şi de câte ori ne-am văzut cu ei le-am spus: accesaţi aceste fonduri. Ele sunt în mare măsură fonduri nerambursabile. Şi noi ne-am angajat totodată să recuperăm din restanţele pe care le avem faţă de furnizori, pentru că dacă rezolvăm problema cu furnizorii, ei la rândul lor, vor putea să plătească distribuitorii la timp şi să degrevăm practic tot acest sistem.

 Şi pentru că tot vorbim de furnizori. Care mai este situaţia în ceea ce priveşte plata banilor către furnizori? Sunt întârzieri foarte mari.

Sebastian Burduja: Sunt întârzieri, sunt în continuare facturi de la finalul anului trecut pe care noi abia acum reuşim să le acoperim. Ministerul Finanţelor este cel responsabil să pună la dispoziţia Ministerului Energiei banii necesari pentru plata acestor compensări şi, sigur, Ministerul Muncii pentru consumatorii casnici. Din păcate, nu este doar datoria noastră şi noi nu putem să avem bani în buget decât prin alocări de la Ministerul Finanţelor. Acum ne străduim să găsim împreună cu ei şi cu Ministerul Muncii o formulă de Ordonanţă de Urgenţă. Ea a fost în primă lectură săptămâna trecută şi, de principiu, săptămâna asta va trece. Ea va permite să luăm sumele colectate în Fondul de solidaritate, din taxa de solidaritate, şi există un sold de 3,1 miliard de lei, şi să le folosim pentru compensare în integralitatea lor, nu limitat la un procent de 30% aşa cum prevedea cadrul normativ anterior.

Şi atunci vom putea să mai stingem din aceste restanţe pe care statul român le are, să recuperăm. Dar problema nu e rezolvată până la capăt, pentru că la ANRE mai sunt cereri în evaluare de peste 2 miliarde de lei. Noi avem actualmente la Ministerul Energiei vreo 2 miliarde de lei, deci se vor duce repede cele 3,1 miliarde de lei pe care reuşim să le luăm din acest fond de solidaritate şi Ministerul de Finanţe cu siguranţă va trebui să găsească soluţii. De altfel, noi, la rectificarea bugetară, am trimis deja faptul că solicităm încă vreo 2 miliarde de lei a ne fi alocate pentru a putea să onorăm şi restul facturilor care urmează să fie validate de ANRE.

Listarea Hidroelectrica a fost un succes. Aveţi în vedere scoaterea unui pachet de acţiuni al statului la vânzare?

Sebastian Burduja: Cel puţin în următorul an de zile nu putem face acest lucru, pentru că statul român şi-a asumat în cadrul procesului de listare că nu va scoate un nou pachet în următoarele 12 luni, pentru a proteja cumva preţul acţiunilor. Dacă am fi inundat piaţa cu o listare secundară, cu siguranţă, având în vedere că va creşte oferta, ar fi scăzut şi preţul. Deci cel puţin un an de zile nu vom umbla la asta. Dar asta nu înseamnă că nu ne gândim să facem lucrul acesta, şi pentru Hidroelectrica şi pentru alte companii de sub autoritatea noastră tutelară, pentru că, iată, succesul acesta ne arată că se poate şi că o companie importantă din sectorul energetic românesc se poate lista doar pe Bursa de Valori Bucureşti. A fost un obiectiv al statului român ca această listare să aibă loc doar la Bucureşti, nu şi la Londra, cum îşi doreau unii. S-a dovedi faptul că interesul investitorilor a fost excepţional de bun şi atunci putem veni şi cu listări secundare pentru celelalte companii în perioada următoare, în măsura în care va exista apetit din piaţă.

Listările în sine sunt corecte, pentru că ele cresc transparenţa companiilor, obligă managementul lor să fie profesionist, să fie mai transparent, să livreze rezultate în mod constant pentru piaţă. Şi, pe de altă parte, sprijină şi investitorul român de tip retail, românul de rând, care atunci când vrea să investească în Bursa de Valori Bucureşti are o ofertă mai diversă. Sunt companii sigure companiile din domeniul energetic, la nivel mondial sunt considerate investiţii destul de prudente, destul de sigure şi cu dividende bune în fiecare an. Drept pentru care economiile românilor se pot înmulţi mult mai uşor investind în genul acesta de companii şi în piaţa de capital românească decât punând banii într-un cont bancar sau ţinându-i în podul casei.

Despre ce alte companii vorbiţi, în afară de Hidroelectrica. Ce alte IPO aveţi în vedere?

Sebastian Burduja: Le vom analiza pe toate cele mai importante. Nuclearelectrica, oricum are proiecte importante, Romgaz, chiar şi SAPE, Oil Terminal, deci sunt companii la care noi ne putem gândi să ieşim cu ele în piaţa de capital pentru că şi-au câştigat în timp o anumită credibilitate. Trebuie să verificăm foarte bine şi condiţiile de piaţă şi asta se poate face împreună cu ASF, împreună cu băncile de investiţii mari de la nivel global. Pentru că la nivelul pieţelor de capital din lume nu este cel mai bun moment acum pentru listări. Ele sunt mai degrabă în scădere şi atunci trebuie să analizăm pe parcursul următorului an, pentru că o asemenea listare nu poate fi făcută mai repede de şase luni, un an de zile, să vedem dacă vor exista condiţii de piaţă corecte, astfel încât să obţinem un preţ corect pentru aceste acţiuni.