El a precizat că schema de subvenţii trebuie redimensionată cât mai curând în aceste condiţii.
Potrivit lui Năstase, din totalul schemei de sprijin, estimată la un plafon maximal de 19 miliarde de euro în 15 ani, România a ajuns deja la nivelul asumat de investiţii în regenerabile, pentru care consumatorii trebuie să achite 6 milioane de euro drept subvenţii prin certificatele verzi incluse în factură. Astfel că nu mai este nevoie ca românii să achite şi diferenţa de 13 miliarde de euro pe care producătorii de regenerabile vor continua să o primească, spune oficialul Alro.
‘Sunt 4,5 miliarde de euro investiţii în sectorul energiei regenerabile până acum. Eu am făcut un calcul simplu: am pornit de la premisa că toţi aceşti bani au fost luaţi din bănci cu o dobândă de 7%, cam atât e la lei, compusă, şi rezultă că la această sumă trebuie să plătească dobânzi de 950 de milioane de euro, ceea ce ne duce la un 5,4 miliarde de euro total. Dacă adăugăm cei 10% în medie (care este rata de rentabilitate garantată de legislaţie pentru energia regenerabilă – n.r.), rezultă o sumă totală de 6 miliarde de euro. Ok, am plătit sau suntem pe cale să plătim 6 miliarde de euro către industria de regenerabile, dar de ce trebuie să păstrăm bugetul maximal de 19 miliarde de euro dacă ne-am atins deja ţintele?’, s-a întrebat Năstase.
El a oferit drept exemplu câştigul unui producător care investeşte 800.000 de euro pentru un MW de energie fotovoltaică şi produce 1.200 de MWh pe an. Conform legislaţiei actuale, acest producător primeşte şase certificate verzi pe MWh la preţul de 60 de euro pe certificat, îşi recuperează investiţia în 1,8 ani şi, în cei 15 ani în care primeşte certificate verzi, va încasa 6,5 milioane de euro doar din subvenţii.
‘Eu cred că se vede nu din satelit, nu de pe lună, nu de pe Marte, nu din sistemul nostru solar, eu zic ca se vede din afara galaxiei că este ultrasupracompensată schema’, mai susţine reprezentantul Alro.
Potrivit acestuia, au de suferit de pe urma acestei situaţii atât industria, cât şi populaţia.
‘Industria românească îşi pierde competitivitatea, iar puterea de cumpărare a populaţiei scade, pentru că noi suntem cei care trebuie să plătim. Sunt mult prea mulţi bani pe care trebuie să-i plătim pe o schemă care, la momentul când s-a făcut, nu avea un calcul privind impactul asupra consumatorilor’, a adăugat Năstase.
La finele lunii trecute, Emil Calotă, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), a anunţat oficial că România şi-a atins deja ţinta de energie regenerabilă asumată în faţa Comisiei Europene pentru anul 2020, astfel că ANRE a propus Guvernului reducerea cotelor obligatorii de achiziţie a energiei verzi.
‘Am constatat că schema de sprijin nu mai răspunde realităţilor. La 1 ianuarie 2014, România îşi atinge cotele asumate de 24% de energie regenerabilă din totalul consumului. Astfel că vă anunţăm că am informat comisiile de specialitate din Parlament şi Guvernul că trebuie reconsiderate cotele obligatorii. Spre exemplu, în 2015 cota maximă să fie de 13%, faţă de 15% cât este prevăzut în legea 220 (Legea 220/2008 privind sprijinul energiei verzi – n.r.)’, a spus Calotă.
Rodin Traicu, membru în Comisia de industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, a precizat, tot la finele lunii noiembrie, că toate statele din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu această problemă.
‘Zilele trecute, la forumul economic China-Europa Centrală şi de Est, am stat de vorbă cu autorităţi din ţările din regiune şi au aceeaşi problemă. Spre exemplu, cehii au spus că au de gând să diminueze schema anul viitor, iar din 2015 aceste investiţii să fie pe propriile picioare. Noi aşteptăm poziţia Bruxelles-ului’, a spus Traicu.