Altă dată un susţinător al aderării României la zona euro, guvernatorul BNR se arată mai puţin entuziast în ultima vreme. În 2007, la momentul aderării la Uniunea Europeană, ţinta stabilită pentru aderarea la zona euro era 2014. Însă aderarea a fost amânată sine die, din moment ce niciun oficial nu a asumat o nouă dată.
Isărescu şi-a reconsiderată poziţia şi se arată mai prudent în legătură cu oportunitatea adoptării rapide a zonei euro. România ar trebui să reducă din decalajul faţă de media UE, înainte ca BNR să piardă controul politicii monetare.
„Un decalaj prea mare din punct de vedere al convergenţei reale riscă să complice gestionarea ciclurilor economice în absenţa unei politici monetare independente”, se arată într-o prezentare a guvernatorului Mugur Isărescu, postată pe site-ul BNR.
Însă, din punct de vedere al criteriilor de convergenţă, România ar putea fi gata chiar de anul viitor să înceapă procesul de adoptare a euro – care începe prin intrarea în mecanismul ratelor de schimb – ERM II.
„România a realizat progrese semnificative în sensul îndeplinirii criteriilor de convergenţă”, se arată în prezentarea lui Isărescu.
În momentul de faţă, România îndeplineşte trei din cele cinci criterii de la Maastricht: cursul de schimb nu a variat cu mai mult de 15% în ultimii doi ani faţă de nivelul din noiembrie 2011, deficitul bugetului general consolidat nu depăşeşte 3% din PIB, iar datoria publică este la 37,9% din PIB, sub pragul de 60%.
„Doar rata inflaţiei şi ratele dobânzilor pe termen lung depăşesc încă valorile de referinţă ale criteriilor de la Maastricht, însă cele mai recente proiecţii sugerează îndeplinirea acestora în cursul anului 2014”, se arată în prezentarea guvernatorului.
Rata medie anuală a inflaţiei n-ar trebui să depăşească cu 1,5 pp media celor mai performante trei state din UE, care era de 0,5% în octombrie 2013 (ţările de referinţă sunt Suedia, Letonia, Irlanda). În România, rata medie a IAPC se afla la 3,7%.
Rata medie a dobânzilor pe termen lung n-ar trebui să depăşescă cu mai mult de 2 pp media celor mai performante trei state din UE din punct de vedere a stabilităţii preţurilor, aflată la un nivel de 3,1% în octombrie, faţă de 5,7% în România.
Din punct de vedere al echilibrelor macroeconomice, România se va plasa în indicatori la anul, cu excepţia celor referitori la poziţia investiţională internaţională netă (PIIN).
„În cadrul tabloului de bord, PIIN rămâne singurul indicator situat în afara zonei de confort, însă corecţia acestuia este, în mod inevitabil, rezultatul unui proces de durată”, se arată în prezentare.
Dacă la criteriile nominale România stă aşa bine, mai bine decât fostele state comuniste care încă nu au adoptat euro, de ce nu trece la moneda unică?
Din prezentarea guvernatorului reise că la o creştere economică cu 2 pp pe an mai mare decât media europeană, România ar avea nevoie de 10 ani ca să ajungă la un nivel al PIB per capita ponderat cu puterea de cumpărare de 60% din media UE, nivelul ţărilor baltice la momentul adoptării euro.
De asemenea, România ar trebui să facă progrese din punct de vedere al reformelor structurale, dar şi Europa să finalizeze reformele instituţionale în zona euro.
Data aderării la euro depinde foarte mult de agenda electorală. Isărescu arată că momentul cel mai propice este cel în care nu sunt alegeri. Cum alegerile parlamentare şi locale sunt decalate de cele prezidenţiale, acest moment se prezintă abia spre sfârşitul deceniului.
„Presupunând că preconizata modificare a Constituţiei nu va elimina decalajul dintre alegerile parlamentare şi locale, pe de o parte, şi alegerile prezidenţiale, pe de altă parte, perioada cea mai calmă din punct de vedere electoral ar fi 2021-2023 (trei ani consecutivi fără alegeri)”, se mai arată în prezentare.