Penele de curent zilnice cântăresc greu asupra economiei din Mali. Doar 50% din malieni au acces la electricitate, dar infrastructurile nu reuşesc să ţină pasul cu creşterea populaţiei

Fără ventilator pentru a se răcori, fără baterie pentru telefoanele mobile… serile sufocante se succed şi trebuie improvizate anumite soluţii.

„Am cumpărat multe evantaie. Le împart cu unii dintre copii şi cu menajerele noastre”, a declarat Mamadou Haidara, director într-o companie privată, fluturând uşor în aer noua sa achiziţie.

Pentru a-şi scurta suferinţa în cocheta lor casă din cartierul Baco Djicoroni, soţii Haidara merg seara devreme la culcare, însă copiilor le este greu să adoarmă.

Întreruperile de electricitate durează cel puţin două ore în acest cartier central şi, uneori, toată noaptea. Familia Haidara se numără printre cei 50% de malieni care au acces la electricitate, dintr-o populaţie de 21,9 milioane de locuitori, potrivit datelor publicate de Banca Mondială.

Infrastructurile nu reuşesc să ţină pasul cu creşterea populaţiei, care se măreşte cu aproximativ 3% pe an, conform Băncii Mondiale, în una dintre cele mai sărace ţări din lume, în care mare parte a teritoriului a căzut pradă jihadismului şi lipsei de securitate.

Agasare

Acasă, la fel ca la locul de muncă, orele par mai lungi atunci când temperatura depăşeşte pragul de 40 de grade Celsius în timpul verii.

„Petrecem toată ziua împreună fără să facem nimic, doar stăm de vorbă. Este o situaţie care ne descurajează. Suntem obligaţi să stăm cu braţele încrucişate” din cauza lipsei de electricitate, s-a plâns Ibrahim Konate, sudor-şef într-un atelier metalic din Bamako.

„E foarte greu pentru un muncitor care pleacă de acasă şi constată că nu are curent electric nici la locul de muncă. E ca şi cum am veni şi am pleca cu mâinile goale”, a adăugat el, agasat.

Penele de curent cântăresc greu asupra economiei. „În această perioadă cu călduri mari, oamenii au nevoie de produse proaspete. Când produsele nu sunt proaspete, clienţii refuză să le cumpere. Noi suntem cei care suportă consecinţele”, a subliniat Issa Dicko, administratorul unui magazin de produse alimentare.

„Oamenii nu au însă aceleaşi temperamente. Unii dintre clienţi devin furioşi”, a precizat Oumar Yattare, casier într-un restaurant din capitala maliană.

În regiunile Segou, Sikasso şi Mopti, localnicii din mai multe localităţi au organizat proteste. În Gao, în nordul ţării, penele de curent au durat mai multe zile la rând.

Satele din zonele rurale depind adeseori de generatoare sau de întreprinderi locale, dar în oraşe, compania naţională de electricitate cristalizează reproşurile populaţiei.

Compania de Energie din Mali (EDM), supranumită „Energia răului” de unii dintre clienţi, nu reuşeşte să satisfacă cererea de electricitate, care creşte cu 10% pe an, în medie, potrivit Ministerului Energiei.

Vina ar aparţine în special centralelor termice extrem de vechi şi mari consumatoare de energii fosile.

Potenţial neexploatat

Un raport al Ministerului Energiei din 2019 indică „un cost de producţie foarte mare din cauza producţiei termice, fapt care duce la un deficit de aproape 50 Fcfa (0,75 euro) pentru preţul de vânzare mediu al unui kilowatt”.

Vânzându-şi electricitatea în pierdere, compania a acumulat o datorie colosală. Pe 28 martie, Banca de Dezvoltare a Africii de Vest (BOAD) a anunţat implementarea unui program de echilibrare a balanţei de plăţi, în valoare de 45 de miliarde de franci malieni (aproximativ 68 de milioane de euro).

Programul doreşte „să asigure continuitatea furnizării de electricitate pentru populaţia maliană şi susţinerea dezvoltării economice şi sociale a ţării”, potrivit BOAD.

Pe termen lung, autorităţile centrale speră să profite de potenţialul energetic de care dispune Mali, o ţară ale cărei resurse hidroelectrice şi fotovoltaice sunt în mare parte neexploatate.

Însă consumatorii precum Mamadou Haidara au o atitudine răbdătoare faţă de aceste probleme: „Se fac reclame, ni se arată convoaie cu grupuri electrogene, ni se spune că o anumită centrală este pe cale să fie finalizată… Noi aşteptăm în continuare”.