Decizia lui Musk, care i-a făcut atunci pe oficialii ucraineni să se roage de el să repună sateliţii în funcţiune, a fost motivată de o puternică teamă că Rusia ar fi răspuns cu arme nucleare unui atac ucrainean asupra Crimeei, teamă rezultată în urma discuţiilor lui Musk cu înalţi oficiali ruşi.
În biografia excentricului miliardar, intitulată „Elon Musk”, Walter Isaacson, autor de asemenea al biografiilor lui Steve Jobs şi Albert Einstein, prezintă noi informaţii despre Musk şi modul în care spaima sa faţă de extinderea războiului l-a determinat să respingă cererile ucrainenilor de a le permite folosirea reţelei Starlink pentru a-i ataca pe ruşi.
Astfel, în timp ce drone subacvatice ucrainene echipate cu explozivi se apropiau de flota rusă, acestea „au pierdut conectivitatea şi au eşuat pe ţărm fără să producă pagube”, în urma ordinului generat de teama lui Musk asupra unui „mini Pearl Harbour”, se arată în carte.
Prin reţeaua sa de sateliţi Musk a ajutat Ucraina să menţină operaţionale internetul şi comunicaţiile, după ce odată cu lansarea invaziei, în februarie 2022, Rusia a distrus reţelele de internet şi telefonie mobilă ucrainene. Însă armata ucraineană a folosit aceste servicii şi pentru operaţiunile sale ofensive împotriva trupelor ruse, spre nemulţumirea lui Musk.
„Ce caut eu în acest război?”, l-a întrebat Musk pe Isaacson. „(Reţeaua) Starlink nu a fost creată pentru a fi implicată în războaie. Ea există pentru ca oamenii să poată privi Netflix, să glumească, să aibă internet pentru şcoală şi să facă lucruri bune paşnice, nu lovituri cu drone”, a deplâns el. Cu toate acestea, Elon Musk a permis în continuare Ucrainei să-i folosească reţeaua de sateliţi, inclusiv în scopuri militare.
După ce SpaceX a cheltuit zeci de milioane de dolari pentru a furniza Ucrainei echipamentele necesare utilizării reţelei Starlink, Musk a ameninţat toamna trecută că nu mai este dispus să suporte singur costurile acestui ajutor oferit Kievului, dar în cele din urmă compania sa a ajuns la o înţelegere cu SUA şi cu guverne europene pentru ca acestea să plătească circa 100.000 de receptoare de satelit.
Sursa foto: Wikipedia