2013, anul în care lumea a aflat că este spionată de americani

În centrul undei de şoc care a continuat să se propage de la începutul lui iunie se află un consultant în domeniul informatic care a devenit, la vârsta de 30 de ani, un „whistleblower” (o persoană care lansează un semnal de alarmă) solitar, pe nume Edward Snowden, considerat „trădător” de către numeroşi americani.

În prezent refugiat în Rusia, după ce fugit din Statele Unite, tânărul a încredinţat presei, în special cotidianului britanic The Guardian, zeci de mii de documente care prezintă detalii despre capacităţile tentaculare ale Agenţiei americane însărcinate cu interceptarea comunicaţiilor, NSA.

Într-unul dintre rarele sale interviuri, Snowden a declarat că speră ca dezvăluirile să conducă la mai multă transparenţă. „Ceea ce ne îngrijorează cel mai mult nu este faptul că supravegherea poate avea loc în vreun plan teoretic, ci că are loc fără ca majoritatea populaţiei să fie măcar la curent cu faptul că este fezabilă”, a declarat el pentru revista Time, care l-a clasat pe poziţia a doua ca „omul anului”.

Prin intermediul numeroaselor dezvăluiri, lumea a descoperit cu groază amploarea acestor programe de supraveghere informatică NSA, vizând în mod „întâmplător” numeroşi cetăţeni americani, spre marea nemulţumire a organizaţiilor americane de apărarea libertăţilor individuale şi vieţii private, care denunţă un adevărat „Big Brother” guvernamental.

Această emoţie l-a determinat pe Barack Obama să promită reforme, încă din august, argumentând totodată cu privire la necesitatea acestor programe.

Însă „nu va avea loc o schimbare majoră”, preconizează James Lewis, un expert de la CSIS, un grup de reflecţie de la Washington.

În contextul în care estimează la „20 până la 25% dintre alegători” nivelul „minorităţii zgomotose” a americanilor care-şi manifestă opoziţia faţă de aceste programe, majoritatea consimte, este el de părere, la aceste încălcări ale vieţii private, în numele securităţii.

Problema este că „oamenii nu au înţeles niciodată diferenţa dintre a colecta date şi a le citi. Nimeni nu poate citi 70 de milioane de e-mailuri, dar pot fi folosite maşini pentru a-i identifica pe cei care au legături cu terorismul”, explică el pentru AFP.

– Colectarea metadatelor

Unul dintre programe, introdus în baza faimoasei legi Patriot Act adoptate în 2001, prevede colectarea metadatelor telefonice, obligând operatorii americani din domeniul telefoniei să furnizeze NSA aceste date care includ numerele apelate, ora şi durata apelurilor.

Colectarea întâmplătoare de către serviciile de informaţii a comunicaţiilor simplilor cetăţeni americani este cea care a provocat scandalul din Statele Unite şi care a determinat Congresul să încerce încadreze mai bine activităţile NSA.

Alt program, cu numele de cod PRISM, care constituie potrivit NSA „cel mai important instrument” al său, vizează activităţile pe Internet a milioane de persoane din lume, spre marea nemulţumire a giganţilor americani în domeniul Internetului, ca Microsoft, Apple, Google sau Facebook.

Aceste societăţi îşi exprimă în prezent îngrijorarea cu privire la pierderea încrederii clienţilor lor şi reclamă o „reformare a practicilor guvernamentale de supraveghere la nivel mondial”.

NSA înregistrează totodată, zilnic, datele localizării a sute de mii de telefoane mobile, ar fi ascultat telefoanele unor conducători străini, inclusiv pe cel al cancelarului german Angela Merkel, şi şi-ar fi spionat în mod amplu aliaţii.

– Furia aliaţilor

Aceste dezvăluiri l-au plasat pe preşedintele american într-o poziţie neplăcută faţă de aliaţii săi europeni, faţă de Brazilia sau Mexic, chiar dacă oficiali americani s-au repezit să sublinieze că aliaţii Washingtonului beneficiază în mod direct de informaţiile colectate de către NSA, cu care colaborează în mod aprofundat.

„Reacţiile internaţionale au fost uimitor de discrete, deoarece conducătorii străini ştiu că serviciile lor de informaţii efectuează activităţi similare”, apreciază Karen Kornbluh, o expertă de la Council on Foreign Relations (CFR).

În opinia sa, „principala ameninţare pe termen lung” vizează libertatea navigării pe Internet.

„Dezvăluirile (lui Snowden) pot furniza o justificare anumitor guverne să exercite un control şi mai mare asupra fluxurilor de date”, a spus ea.

În acest stadiu, doar 1% dintre cele 58.000 de documente furnizate de către Snowden au fost divulgate, potrivit unui reprezentant The Guardian. Însă, în opinia lui James Lewis, perioada de maximă intensitate a „furtunii” ar putea să fi trecut.

Presa „va fi în măsură să divulge detalii care vor provoca pagube incredibile programelor de colectare, însă, pe plan politic, efectul a fost deja în mare parte atins”, afirmă el.

Cu toate acestea, prăpastia se cască în continuare. Presa relata recent că Washingtonul şi Londra spionau platforme de jocuri online ca „World of Warcraft”, de teamă că extremiştii le utilizează pentru a comunica şi a planifica atentate.