Provocările anului 2014 pentru președintele american Barack Obama

În mod imperceptibil, președintele Barack Obama a devenit inaudibil pe scena politică a țării sale, ca și cum națiunea americană, dezamăgită, nu-l mai crede. Ca și cum ea nu mai are nici măcar chef să plece urechea la cel care a făcut-o să viseze atât de tare la schimbare. Pe fondul modului în care cuvintele sale erau sorbite precum Evanghelia, indiferența pe care o suscită acum inițiativele sale este sesizabilă. Relansarea luptei împotriva sărăciei? Retorică politică. Să se ofere un viitor imigranților? Promisiuni ce nu vor putea fi onorate, replică alții.

‘Nu mai există exaltare, energie, oamenii nu mai așteaptă nimic de la el’, rezumă profesorul de științe politice Larry Sabato, care a prevăzut, înaintea altora, realegerea lui Obama în 2012. ‘Problema este că președintele are puține șanse să pună capăt paraliziei la care îl condamnă Congresul’, analizează acest politolog de la Universitatea din Virginia, care a prezis ‘un al doilea mandat pe nimic’ pentru Barack Obama, ‘cu prețul unei înfrângeri politice excepționale pe plan extern sau al unui dezastru natural, susceptibil să unească națiunea’. Sabato notează că o asemenea paralizie este rară cu trei ani înainte de finalul mandatului.

‘Îi va fi greu să realizeze ceva în 2014’, adaugă, în The Washington Post, analistul Ezra Klein, la fel de pesimist. Iar lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească după alegerile din noiembrie, de la mijlocul mandatului prezidențial. Dacă democrații speră în continuare să recâștige Camera, făcând campanie pe marginea inegalităților, această speranță îi pare lui Lary Sabato ‘irealistă’. ‘Cu marea impopularitate pe care a stârnit-o Legea pentru sănătate a lui Obama, singurul suspans este de a ști dacă republicanii vor câștiga suficiente locuri pentru a recuceri Senatul. Barack Obama va deveni ‘un cal din ce în ce mai perdant’, pentru că proiectorul va fi pus pe viitoarele alegeri prezidențiale, lăsându-i o marjă de manevră aproape nulă’, prognozează politologul.

Cei mai optimiști apreciază că prerogativele președintelui rămân suficient de extinse pentru a sublima blocajele. Aceștia prezic un recurs mai sistematic la practica decretelor (ordine executive) și văd confirmarea acestei tendințe în numirea, la Casa Albă, a lui John Podesta, consilier care pledează deschis pentru o tactică fermă în recucerirea Capitoliului.

Unii subliniază, de asemenea, dorința republicanilor de a apărea ca o forță pozitivă, în special pe frontul imigrației, în ideea de a porționa proiectul inițial în ‘îmbucături mici’, mai ‘îngurgitabile’. Președintele, care anunță ‘un an de acțiune’, se arată încântat de acordul bipartizan, înregistrat în ultimele zile pe marginea Legii finanțelor pentru 2014, care anulează, pentru câteva luni, riscul unei noi confruntări bugetare. ‘Însă aceasta rămâne o chestiune bazică, iar încântarea spune multe despre gradul de paralizie la care s-a ajuns’, temperează Sabato.

Reales în noiembrie 2012, Barack Obama părea, totuși, într-o bună situație în urmă cu un an, în momentul celei de-a doua sale învestituri. El a pariat pe valul de popularitate al realegerii sale, pentru a forța mâna unui Partid Conservator înfrânt și pentru a încerca să înalțe drapelul alb. Pe fondul masacrului din Sandy Hook, în Connecticut, Obama s-a dovedit puternic în a sparge apărarea lobby-ului National Rifle Association (NRA), pentru a trece prin Congres o lege ‘de bun simț’, privind instaurarea unui control strict asupra trecutului celor care cumpără arme.

Din primăvară, însă, contraatacul inițiat de lobby-ul pro-arme a ucis în fașă această speranță prezidențială, în timp ce reforma privind imigrația, împinsă în Senat de către republicanii dornici să-și recucerească votul latino, s-a împotmolit în nisipurile Camerei conservatoare.

Deja foarte șubrezit de scandalul Snowden, Obama va sfârși prin a da foc navelor sale din politica externă în timpul verii: el va anunța o intervenție militară în Siria, asupra căreia va decide să revină, cerând acordul unui Congres care nu a avut niciodată intenția să i-l acorde. Aceste răzgândiri vor afecta credibilitatea Americii și a sa.

În toamnă, penibilul episod al închiderii guvernului federal la presiunea Tea Party îi va oferi o victorie tactică lui Barack Obama, care va refuza să cedeze șantajului. Însă succesul său a fost imediat spulberat de ratările jenante în ceea ce privește punerea în aplicare a Legii sale pentru sănătate, scoase la iveală de criza bugetară. ‘Obama și-a petrecut primul mandat mobilizându-și țara pentru a sa Lege a sănătății și își va petrece cel de-al doilea încercând să o salveze!’, subliniază Sabato.

Analiști dezbat asupra responsabilității care ar trebui imputată leadershipului unui Barack Obama prea puțin expert în arta lingușirii aleșilor și cu privire la ce parte ține de o criză structurală.

Larry Sabato estimează că ‘există câte puțin din ambele’, însă ‘președintele este cel care plătește prețul’ lipsei sale de experiență, precum și pentru ‘refuzul său de a negocia un compromis mai puțin ambițios cu adversarii săi’, în 2009. ‘Dacă un republican revine la Casa Albă în 2016 și dacă există majoritate republicană în Congres, Legea sănătății va fi făcută bucăți’, atenționează politologul. Aceasta înseamnă că nu va mai rămâne mare lucru din președinția lui Obama. Poate doar faptul istoric privind alegerea unei persoane de culoare la Casa Albă.

De obicei, politica externă permite evitarea piedicilor paralizante din cel de-al doilea mandat. Însă Obama a ales să se manifeste la tonuri scăzute pe frontul extern, unde vede mai multe riscuri decât potențiale câștiguri. Dosarul nuclear iranian constituie o excepție și se prezintă ca o provocare-cheie pentru președintele american, pentru că în acord serios și tangibil cu Teheranul ‘ar rezolva problema moștenirii’ politice a lui Obama, subliniază o sursă diplomatică. Însă drumul rămâne presărat cu obstacole, iar șansele de succes sunt din ce în ce mai mici decât cele de a eșua, în opinia a numeroși experți.

Mai mult, sprijinul politic intern lasă de dorit. Președintele Barack Obama luptă ferm în spatele culiselor pentru a evita un nou șir de sancțiuni susceptibile să submineze negocierile sale. Numeroși democrați s-au desolidarizat de el, fragilizând amenințarea sa cu dreptul de veto. ‘Problema este de a ști dacă un Obama slăbit va putea pune pe iranieni o presiune politică adecvată’, subliniază șeful Eurasia Group, Ian Bremmer. Ceea ce se poate spune clar este că eschivele lui Obama sunt foarte prost securizate, conchide Le Figaro.