Guvernul a publicat, cu o întârziere de o lună, proiectul de OUG prin care este reglementată emisiunea de obligaţiuni garantate cu creanţe de către bănci. Deşi există o lege din 2006 care reglementează emisiunea de obligaţiuni ipotecare (covered bonds), bancherii spun că aceasta este deficitară, drept dovadă că nu au făcut nicio emisiune de acest tip până acum.
Obligaţiunile garantate cu creanţe reprezintă titlurile de datorie emise în baza unui portofoliu de creanţe. Altfel spus, emitentul obligaţiunilor se împrumută de la cumpărător şi garantează plata prin portofoliul de creanţe care reprezintă suportul emisiunii.
Creditele pentru investiţii imobiliare, instrumentele financiare derivate şi activele suplimentare – care urmează a fi stabilite de către BNR – pot constitui creanţele în temeiul cărora sunt emise aceste obligaţiuni.
Garanţia pe care o primeşte propriu-zis investitorul este reprezentată de fluxurile de numerar ale creditelor din cateogria celor de mai sus, pe care emitentul le-a acordat unor terţi.
Astfel, mai multe credite acordate de către o bancă unor persoane fizice, de exemplu, pot fi puse drept gaj pentru ca banca să împrumute bani din piaţă la costuri mai reduse decât în cazul obligaţiunilor negarantate.
Banca va continua să încaseze rata aferentă creditelor cu care se garantează emisiunea de obligaţiuni, în timp ce adjudecatarului obligaţiunilor îi este plătită dobânda de la momentul emisiunii.
Potrivit proiectului de OUG, valoarea portofoliului de creanţe trebuie actualizată periodic astfel încât creditele depreciate să fie înlocuite cu altele valabile, astfel încât pe întreaga durată de viaţă a portofoliului de obligaţiuni, valoarea creanţelor folosite drept garanţii să fie mai mare decât cea a emisiunilor de obligaţiuni garantate cu cel puţin 2% – deşi în prospect pot fi folosite procente mai mari.
Dacă un credit care face parte din portofoliu înregistrează o întârziere la plata ratelor mai mare de 15 zile, atunci acesta trebuie înlocuit cu altul fără întârzieri, sau trebuie aduse alte active drept garanţie. La fel se întâmplă şi în cazul creditelor care ajung la scadenţă.
Sunt eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de creanţe acele credite pentru investiţii imobiliare în privinţa cărora raportul, calculat la data acordării fiecărui credit, dintre valoarea nominală a fiecărui credit şi valoarea de referinţă a imobilului adus în garanţie nu depăşeşte 80% pentru creditele imobiliare rezidenţiale şi 60% pentru creditele imobiliare comerciale, se arată în proiectul de OUG. De la această regulă sunt exceptate creditele acordate prin programe guvernamentale, cum este cazul celor din Prima casă.
Emitenţii au dreptul să folosească drept suport un portofoliu de creanţe pentru mai multe emisiuni de obligaţiuni, atât timp cât valorea lor este suficientă.
Banca Naţională a României, care va supraveghea această activitate a băncilor, va emite reglementări în aplicarea ordonanţei, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.