Poţi fi aliat cu cineva fără să fii şi cel mai bun prieten din lume. Important este să aperi interesele comune şi mai ales să urmăreşti aceleaşi obiective. În ceea ce priveşte relaţia dintre guvernul israelian şi UE, se poate constata că semnele de ostilitate depăşesc numeric mărturiile de prietenie. Contactele israeliano-europene sunt impregnate de mefienţă şi de desconsiderare, iar mefienţa este la ordinea zilei.
Discursul susţinut de preşedintele PE, germanul Martin Schulz, în faţa Knessetului (parlamentul Israelului) a marcat un moment de suspans în această ambivalenţă, înainte ca deputaţii israelieni ai partidului aflat la guvernare să părăsească sala în semn de protest. Relaţia dintre cele două entităţi a fost profund afectată şi nu este vorba despre o simplă întâmplare sau un accident, ci, din nefericire, despre o consecinţă logică.
Politica de colonizare a Israelului este în centrul acestei confruntări, subliniază cotidianul german. Declaraţia Angelei Merkel, potrivit căreia ea şi premierul israelian nu sunt de acord în legătură cu politica de colonizare israeliană, garantează cel puţin o pace de faţadă între UE şi statul ebraic. Este de aşteptat ca, o dată cu fiecare nouă colonie israeliană, îngrijorarea să crească în rândul celor 28 de state membre UE.
Până în prezent (şi ca de obicei), UE nu a ajuns la o poziţie comună decât cu preţul a numeroase eforturi. Însă, în timp ce europenii se cred incapabili de orice, israelienii se cred capabili de multe lucruri.
Este sigur că respectiva problemă otrăveşte relaţiile israeliano-europene. Totuşi, UE ar putea vedea în aceasta o şansă de a-şi defini rolul în procesul de pace.
Dincolo de extravaganţa lui, semnalul de alarmă lansat de la Ierusalim dezvăluie că UE, care este de multe ori retrogradată la rangul de ‘tigru de hârtie’, are destule mijloace pentru a-şi exersa influenţa în regiune. Desigur, nu este vorba de boicotarea Israelului. Inclusiv istoria interzice, din raţiuni de reminiscenţe naziste, ca expresia ‘Nu cumpăraţi de la evrei’ să fie resuscitată. O altă formă de presiune economică mai bine ţintită ar putea permite, totuşi, o mai bună fundamentare a poziţiei europene.
Potrivit Suddeutsche Zeitung, nu este doar legitim, ci şi necesar ca UE să tragă concluzii din politica pe care o afişează de multă vreme şi care condamnă implantarea de colonii israeliene ilegale. Un prim pas a fost făcut vara trecută, o dată cu semnarea acordurilor de cooperare, ce exclud în mod oficial coloniile, un al doilea pas ar consta, prea poate, în identificarea sistematică a produselor comercializate pe piaţa europeană ce provin din coloniile evreieşti. Acesta este deja cazul în unele ţări europene. Astfel, consumatorii ar putea decide dacă susţin sau nu colonizarea israeliană.
Vestea proastă este că această cale pe care o împrumută timid UE s-ar putea solda cu tensiuni şi mai mari cu aliatul israelian, iar vestea bună este că europenii vor fi, în sfârşit, luaţi în serios. Aceasta este condiţia necesară pentru ca relaţiile israeliano-europene să evolueze cu adevărat, intrând într-o nouă fază pozitivă. În definitiv, cele două entităţi continuă să aibă interesul de a ajunge la soluţia ‘celor două state’ (israelian şi palestinian), iar obiectivul lor comun este de a asigura existenţa Israelului într-un mediu paşnic. Iată un motiv pentru care merită într-adevăr să lupţi, conchide cotidianul german.