Misterul zborului 370: Cum poate un Boeing 777 să dispară pur şi simplu de pe radar?

Zborul 370 al companiei Malaysia Airlines a decolat de la Kuala Lumpur vineri după-amiază, îndreptându-se spre Beijing. Turnul de control a pierdut contactul cu avionul la mai puţin de o oră după decolare, pe când aeronava se afla deasupra Golfului Thailandei. Avionul a dispărut pur şi simplu de pe radar. Ce s-a întâmplat cu acest avion Boeing 777 ce transporta 227 de pasageri şi 12 membri ai echipajului rămâne, deocamdată, un mister.

‘Este un eveniment extrem de neobişnuit’, de declarat pentru LiveScience Sid McGuirk, profesor de management al traficului aerian la Universitatea Aeronautică Embry-Riddle din Florida. ‘Este foarte neobişnuit pentru un avion care se deplasează la altitudine înaltă – aşa cum era acest avion, cel puţin conform informaţiilor publicate de presă – să dispară de pe radar’, a continuat el.

Controlorii de trafic aerian folosesc două tipuri de radar pentru a monitoriza avioanele care fac curse de transport de pasageri. Un radar ‘principal’ determină poziţia avionului prin analiza semnalelor radar reflectate de aeronavă, iar radarul ‘secundar’ monitorizează avionul comunicând cu instrumentul denumit transponder – un dispozitiv care emite un semnal de identificare ca răspuns la un semnal de interogare recepţionat.

Instalaţiile radar sunt poziţionate la sol şi fiecare dintre ele acţionează pe o rază de aproximativ 320 de kilometri, conform lui McGuirk. Astfel, zborurile de pasageri transoceanice dispar de pe radar pentru anumite perioade de timp, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu mai sunt monitorizate.

‘Echipajele de zbor folosesc combinaţii de comunicaţii prin unde radio de înaltă frecvenţă (HF), comunicaţii prin voce, prin satelit şi accesează reţele de date tip text prin care le raportează controlorilor de trafic timpul exact, poziţia şi plafonul de zbor în timpul traversării oceanului’, conform lui Emily McGee din cadrul organizaţiei non-profit americane Flight Safety Foundation.

‘Apoi ei îi ţin la curent pe controlorii de zbor prin intermediul sistemelor de comunicaţii vocale sau prin text cu privire la modul în care decurge zborul şi diferitele poziţii geografice pe care avionul le atinge, la diferite intervaluri de timp’, a mai precizat McGee pentru Live Science. ‘Companiile aeriene depun planuri de zbor, iar avioanele urmează să ajungă în anumite poziţii geografice de pe traseu, la anumite intervale de timp. Când un echipaj al unui avion nu transmite mesajul că a atins un anumit punct de control, se dă o alarmă. Acest caz este unul extrem de rar, în special dacă ne gândim la nivelul de dezvoltare tehnologică al avioanelor care zboară în prezent’, a adăugat ea.

Avioanele care realizează zvoruri comerciale pot ieşi de pe radar pentru scurt timp, atunci când zboară la altitudini mici pentru că aparatele radar se bazează pe contact direct. Munţii sau alte forme de relief pot bloca semnalul radar, la fel cum se poate întâmpla şi din cauza curburii Pământului.

În aceste condiţii, avioanele care zboară la altitudini mici pot fi dificil de urmărit continuu, în special în cazurile în care transponderul este oprit – un lucru de care au profitat şi teroriştii care au deturnat avioanele de la 11 septembrie.

‘Primul lucru pe care l-au făcut teroriştii care au preluat comanda avioanelor la 11 septembrie a fost să oprească transponderele’, a precizat McGuirk. ‘Odată ce au oprit transponderele, ei au schimbat cursul aeronavelor spre ţintele pe care le-au fixat’.

Cineva care ar fi dorit să deturneze avionul companiei Malaysia Airlines ar fi putut să oprească, teoretic, transponderul şi să coboare avionul până la altitudinea de aproximativ 1.520 de metri, a mai adăugat expertul american, precizând însă că acest scenariu este improbabil.

‘Desigur că este cam greu să ascunzi un (Boeing) 777’ a subliniat McGuirk. ‘Oriunde ar ateriza un astfel de avion, nu ar avea cum să nu atragă atenţia şi cineva ar raporta că aparatul de zbor nu s-a prăbuşit ci a fost deturnat’, a concluzionat el.

McGuirk a făcut o legătură între cazul dispariţiei zborului MH370 şi cel al zborului 447 al Air France, care a dispărut deasupra oceanului Atlantic în iunie 2009, după ce a decolat de la Rio de Janeiro cu destinaţia Paris.

Zborul 447 s-a prăbuşit din cauza vremii nefavorabile, accident în care şi-au pierdut viaţa toţi cei 228 de oameni aflaţi la bord. Echipele de căutare au avut atunci nevoie de 5 zile pentru a localiza epava şi de încă doi ani pentru a recupera cutiile negre ale avionului Airbus A330 de pe fundul oceanului.

Din anumite puncte de vedere, dispariţia zborului MH370 este chiar şi mai ciudată. Zborul 447 se afla la mare distanţă de ţărm, în afara razei de acţiune a radarelor. Însă, cel puţin aparent, avionul companiei Malaysia Airlines nu se afla prea departe de ţărm, iar oficialităţi din cadrul Forţelor Aeriene Malaeziene au dat declaraţii pentru presă din care reiese că avionul se afla pe ecranul radarelor chiar înainte de a fi dat dispărut.

Comparaţia cu zborul Air France 447 este tragică pentru familiile şi prietenilor pasagerilor cursei MH370, care sunt nevoiţi să se aştepte la ce e mai rău.

Experţii în avioane au speculat pe marginea faptului că transponderul avionului a încetat să funcţioneze. Acest lucru se putea întâmpla dacă acest instrument a fost oprit deliberat, dacă a suferit vreo defecţiune sau dacă avionul s-a dezintegrat în aer.

Deşi sistemele de comunicare şi urmărire a traficului aerian sunt constant modernizate, se pregăteşte o schimbare importantă în acest domeniu, conform reprezentanţilor Administraţiei Aviatice federale americane (U.S. Federal Aviation Administration – FAA).

FAA lucrează la un sistem denumit NextGen care trebuie să facă tranziţia de la instalaţiile radar terestre la comunicarea poziţiei prin satelit.

‘Navigarea prin satelit le va permite piloţilor să cunoască locaţia exactă şi a celorlalte avioane aflate în aer, în apropiere. Acest lucru va permite zborul simultan al mai multor avioane în acelaşi sector aerian şi va mări considerabil securitatea acestor zboruri’, conform comentariilor despre sistemul NextGen aflate pe site-ul FAA. ‘De asemenea, procedurile de aterizare coordonate prin satelit vor permite o creştere a eficienţei şi predictibilităţii aterizărilor pe orice aeroport. Iar odată ajunse la sol, acelaşi sistem va asigura debarcarea mai rapidă a pasagerilor’.

Tot în sarcina sateliţilor a căzut şi misiunea de a localiza avionul Boeing al companiei Malaysia Airlines care a dispărut. O flotă internaţională de sateliţi de observaţii terestre a fost mobilizată în acest scop.

China, prin intermediul Agenţiei sale meteorologice, a invocat marţi dispoziţiile Cartei Internaţionale ‘Spaţiu şi Catastrofe Majore’, lansată în 2000 de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi de Agenţia Spaţială Franceză (CNES).

În virtutea acestui acord, în cazul producerii unei situaţii de urgenţă, cei 15 semnatari ai Cartei, (printre care UE, SUA, Japonia, China şi India) îşi pot folosi sateliţii pentru operaţiuni de căutare. Aceşti sateliţi de observaţii meteorologice sau care supraveghează mediul pot furniza gratuit şi foarte rapid imagini ale regiunii în care s-a produs o eventuală catastrofă sau, în acest caz, al zonei în care a dispărut acest avion