Incursiunea armatei ucrainene în Rusia: Iniţiativa riscantă a Kievului – France Presse

Încolţit de doi ani pe frontul din sudul şi sud-estul Ucrainei, Kievul a luat pe toată lumea prin surprindere, inclusiv pe aliaţii săi. Ucraina susţine că a ocupat circa 1.250 de kilometri pătraţi şi 92 de aşezări pe teritoriul rus, iar Rusia că respinge cu regularitate acolo asalturile ucrainene.

Însă astăzi în arta războiului progresul nu este întotdeauna sinonim cu a câştiga teren, iar în condiţiile în care pe frontul principal Ucraina nu reuşeşte să ţină pe loc trupele ruse, ea nu a putut angaja resurse numeroase pentru ofensiva din Kursk.

„Ucraina a trimis (în Kursk) câteva brigăzi mobile din rezerva sa strategică, unităţi mecanizate echipate în principal cu arme occidentale, din care multe blindate pe roţi” care oferă o bună mobilitate pe câmpul de luptă, explică Pierre Razoux, director academic la Fundaţia mediteraneană pentru studii strategice (FMES).

„Se pare că în plus faţă de tactica clasică de camuflare şi dispersare a forţelor, ucrainenii au reuşit să orbească total sau parţial operaţiunile de recunoaştere ale ruşilor cu ajutorul dronelor, războiului electronic şi infiltrării echipelor de luptători de elită”, remarcă la rândul său istoricul militar Michel Goya.

Cu acest plan de luptă, pe 6 august Kievul „a străpuns frontiera în şase puncte se pare cu tot atâtea batalioane interarme”, adaugă istoricul citat. Înaintarea iniţială a fost rapidă, apoi a încetinit. „După degringolada iniţială, trupele ruse s-au desfăşurat (…) în regiune şi au început să ridice poziţii defensive suplimentare”, menţiona vineri în raportul său Ministerul britanic al Apărării.

În cele din urmă, „una sau cealaltă tabără va trebui să facă o alegere dificilă în ce priveşte priorităţile sale”, anticipează Mick Ryan, general australian în retragere, care este convins că niciunul dintre beligeranţi nu va putea susţine mult timp un angajament pe ambele fronturi, respectiv pe frontul principal din interiorul Ucrainei şi pe cel deschis acum pe teritoriul rus.

Cu acesta din urmă, Kievul poate cu siguranţă să invoce un succes operaţional, dar beneficiile acestuia sunt contrabalansate de înaintarea continuă, deşi lentă, a armatei ruse pe frontul ucrainean.

A doua zi după lansarea ofensivei ucrainene în Kursk, Washingtonul a susţinut că nu fost informat despre aceasta şi că doreşte să afle mai multe detalii asupra obiectivelor urmărite de Kiev, care între timp a oferit public câteva explicaţii.

„Ucraina nu vrea să ocupe teritorii ruseşti”, a afirmat luni consilierul prezidenţial ucrainean Mihailo Podoliak. „Dacă vorbim despre potenţiale negocieri, atunci trebuie să-i facem pe ruşi să vină de cealaltă parte a mesei. Dar în condiţiile noastre”, a completat consilierul preşedintelui Volodimir Zelenski.

Şi acesta din urmă a enunţat două obiective, respectiv „distrugerea a cât mai mult posibil din potenţialul de război rus” şi „crearea unei zone tampon” împotriva bombardamentelor ruseşti.

La rândul său, preşedintele rus Vladimir Putin a menţionat printre obiectivele pe care el le vede în această ofensivă încercarea de destabilizare a Rusiei, slăbirea presiunii trupelor ruse pe frontul din interiorul Ucrainei şi câştigarea de către Kiev a unei poziţii mai bune la eventuale negocieri de pace cu Rusia, negocieri pe care în urma asaltului din Kursk acum liderul de la Kremlin le exclude.

Un alt obiectiv, descris de unii comentatori, ar fi speranţa Kievului că ar putea face un schimb de teritorii între cele pe care le-a ocupat în Rusia şi cele pe care aceasta din urmă le-a ocupat în Ucraina, în timp ce alţii vorbesc mai degrabă despre o operaţiune de imagine.

Ucrainenii „au aplicat Rusiei o lovitură politică dură, şi-au consolidat prestigiul, au cucerit teritorii importante. Dar nu au cucerit puncte strategice”, rezumă Vassili Kaşin, de la Şcoala superioară de economie din Moscova. Acesta descrie ofensiva ucraineană drept „un demers politic spectaculos”, însă care pe termen mai lung poate slăbi grav poziţia strategică a Ucrainei, mai ales dacă aceasta va suferi mari pierderi pe frontul din Kursk, unde a trimis trupe şi echipamente dintre cele mai bune ale sale.

La rândul său, Pierre Razoux aminteşte de faimoasa „rasputiţa”, fenomenul meteo de toamnă care în Rusia şi Ucraina face terenurile impracticabile pentru deplasarea vehiculelor. Blindatele pe roţi sunt „foarte eficiente pentru a ocoli rapid, pentru mobilitate şi înaintare. Dar odată cu ploaia, zăpada şi noroiul, ele devin un coşmar pentru că se împotmolesc”, iar armata rusă „s-ar putea să dorească să-i lase să înainteze, apoi să încerce să-i încercuiască. Rezerva strategică ucraineană va fi atunci neutralizată”, explică analistul francez.

„Obiectivul ucrainean este de a demonstra că victoria rusă nu este inevitabilă” şi de a asemenea de a le arăta astfel aliaţilor occidentali care-i oferă ajutor militar că distrugerile provocate inamicului rus merită continuarea acestui sprijin, estimează Mick Ryan.

Totuşi, efectul acestei lovituri de poker asupra cursului războiului rămâne să fie demonstrat. „Oricât de superbă şi inteligentă ar putea fi, ofensiva în Kursk s-ar putea să nu schimbe planurile lui Putin”, conchide generalul australian.