Rusia transformă surplusul de gaz ieftin în îngrășăminte pe care le vinde Europei la prețuri sub costul producătorilor europeni, care sunt forțați să închidă. Cum stă România acum și ce cere industria

Producția europeană de fertilizanți pe bază de azot a scăzut anul trecut față de mediile obișnuite și continuă trendul pe fondul prețurilor încă mari la gaz, materia primă pentru îngrășăminte, coroborate cu concurența neloială din partea Rusiei, potrivit datelor Fertilizers Europe, asociația care reprezintă interesele producătorilor europeni de fertilizanți pentru agricultură.

În cazul amoniacului, spre exemplu, producțiile din Europa au scăzut cu aproximativ 30% față de capacitatea normală a fabricilor.

„2024 este în derulare, nu avem încă date oficiale, dar observăm o situație mai mult sau mai puțin similară cu cea din 2023, situație legată de o serie de factori. Am avut, pe de o parte, criza gazelor, când prețul acestora a fost foarte ridicat. Or, noi nu folosim gazul doar ca sursă de energie ci  și ca materie primă, așa că acest aspect este foarte important. În al doilea rând, acum ne confruntăm cu cantități foarte mari de importuri din Rusia la prețuri foarte mici, sub costurile de producție din Europa, ceea ce ne scoate companiile din piață” , a declarat pentru Economica Antoine Hoxha, director general Fertilizers Europe.

Potrivit acestuia, doar în cazul ureei, cel mai simplu fertilizant pentru agricultură, importurile  din Rusia s-au dublat, în termenoi de volum

„Există o strategie deliberată a Rusiei care vrea să câștige cotă de piață în Europa. În loc să vândă gaz , ei transformă gazul în uree pe care o vând europenilor. În plus, ei construiesc noi capacități de uree. Vorbim despre șase milioane de tone de noi capacități de uree care sunt fie în construcție, fie planificate. Deci este o viziune pe termen lung – vor să acapareze permanent piața europeană și să-i facă pe europeni dependenți de ureea lor, să-i facă pe fermierii noștri dependenți de îngrășămintele lor ieftine, exact la fel cum au făcut cu gazul”, este de părere Hoxha.

Din datele Fertilizers Europe, în primele opt luni ale anului,  de departe cel mai mare importator de îngrășăminte pentru agricultură rusești din Europa este Polonia. Urmează Franța și Germania.

„Impactul nu este local, este un pic peste tot. Avem deja mai multe fabrici în Europa care fie sunt închise, fie produc la o capacitate redusă”, mai spune Antoine Hoxha.

Este cazul, spre exemplu, al BASF, cea mai mare companie chimică din lume, care a decis să închidă, din 2025, două unități de producție din Germania din motive economice. Este vorba despre fabricile Knapsack și Frankfurt unde producea ingredientul activ glufosinat de amoniu (GA). Potrivit presei locale, d ecizia va afecta circa 300 de angajați din Germania, dar va însemna angajări în China unde producătorul va investi 10 miliarde de euro într-o fabrică nouă.

De asemenea, în Belgia, în 2022, producătorul norvegian Yara, unul dintre cei mai mari din UE, a anunțat că își va sista producția din cauza prețurilor prea mari la gaz. Capacitatea anuală de producție la unitatea belgiană din Tertre a Yara era de 400.000 de tone de amoniac, 950.000 de tone de azotat de amoniu și 800.000 de tone de acid azotic, a precizat compania. În urma închiderii unității belgiene, volumul anual de producție al Yara se va reduce cu 3,1 milioane de tone de ammoniac, 1,8 milioane de tone de uree, 1,9 milioane de tone de nitrați și 0,3 milioane de tone de NPK.

Nu în ultimul rând, recent compania poloneză Grupa Azoty, deținută parțial de stat și una dintre cele mai mari din UE, a dat vina pe importurile din Rusia și Belarus pentru pierderile sale din trimestrul al treilea al acestui an. Compania, care deține un monopol asupra producției de îngrășăminte în Polonia, a declarat că importurile au determinat scăderea prețurilor îngrășămintelor în UE, afectând poziția concurențială a producătorilor interni. Rezultatele slabe ale companiei au urmat unei serii de pierderi în trimestrele anterioare.

În replică,  Guvernul polonez a răspuns afirmând că își va intensifica eforturile diplomatice pentru a convinge Comisia să impună un o taxă de 30 % asupra îngrășămintelor rusești și belaruse, ca parte a unui pachet viitor.

Ce se întâmplă cu producția din România

În ceea ce privește situația din România, unde există un singur combinat chimic, Azomureș, controlat de elvețienii de la Ameropa, producția este acum sistată.

Combinatul  este închis momentan după ce a funcționat cu sincope din decembrie 2021 până în prezent. În plus, managementul nu a luat  încă o decizie fermă cu privire la momentul în care combinatul, aflat acum în mentenanță, va fi repornit. Presa a scris că Azomureș ar urma să fie preluat de Chimcomplex SA. „Chimcomplex explorează în mod constant oportunitățile de business pe piața locala și regională, in linie cu strategiile sale de dezvoltare și extindere. Confirmăm existența unor discuții preliminare legate de Azomures, ca parte a dezideratului nostru de consolidare a industriei chimice din România. Cu toate acestea,nu s-a luat nicio decizie cu privire la o posibilă tranzactie”, a transmis Chimcomplex investitorilor.

Importuri de 5,5 ori mai mari din Rusia

Între timp, fermierii locali se aprovizonează cu marfă din import, inclusiv de la Azomureș care, în aceste circumstanțe, a ambalat și a comercializat sub brand propriu îngrășăminte de peste granițe.

Din datele Institutului Național de Statistică ( INS), România a importat în primele șapte luni ale acestui an, 904.603 tone de îngrășăminte azotate (minus 13% față de anul anterior, cu precădere din Bulgaria, Egipt și Georgia), în valoare de 277,4 milioane de euro, 128.500 de tone de îngrășăminte fosfatice (plus 557% față de 2022 mai ales din Maroc, Egipt, Franța), în valoare de 32,5 milioane de euro, 34.000 de tone de îngrășăminte potasice, în valoare de 12,2 milioane de euro și 473.725 de tone de îngrășăminte combinate în valoare de 227,2 milioane de euro.

Împreună, sunt peste 1,5 milioane de tone de îngrășăminte importate , cu 10,5% mai mult decât în 2022.

Din Rusia s-au cumpărat  doar îngrășăminte potasice și îngrășăminte combinate, însă față de anul anterior creșterile au fost impresionante. Vorbim de la zero la aproximativ 5.000 de tone și respectiv despre o creștere de 5,5 ori.

Mai exact, ca sursă de import pentru îngrășămintele potasice, România a cumpărat din Germania, Rusia și Bulgaria, din Federația Rusă aducând 4.959 de tone (aproximativ 14,5% din total import)  în valoare de 1,1milioane de euro. Cu în an în urmă, România nu a făcut importuri de astfel de fertilizanți din Rusia.

De asemenea, România a apelat la importuri de 473.725 de tone de îngrășăminte combinate (azot, fosfor, potasiu), în valoare de  227,2 milioane de euro, cu 44,7% mai mult față de anul trecut. Cea mai importantă sursă a fost Rusia, cu 24% din cantitatea totală importată, adică 113.735 de tone, Maroc și Grecia, în contextul în care, cu un an în urmă, importurile din Rusia au fost de numai 20.420 de tone, adică de 5,5 ori mai mici.

„Rusia are cele mai ieftine, dar și de cea mai slabă calitate la îngrășăminte, în ceea ce privește performanța de mediu. Ureea (din Rusia n.red.) este mai rea decât nitrații pe care fermierii europeni i-au folosit de-a lungul timpului. Pentru a exemplifica, în ceea ce privește producția, o tonă de îngrășământ produs din uree are emisii de gaze cu efect de seră mai mari decât ceea se produce în Europa, pe de o parte. Iar pe de altă parte, ureea în sine, prin natura sa, este mai puțin ecologică decât nitrații”, mai explică Hoxha.

Ce se întâmplă cu consumul

Cât despre consumul la nivel european, oficialul Fertilizers Europe spun că fermierii au cumpărat cu aproximativ 15% mai puțin în 2023 față de 2020. „În ultimii doi ani am observat o scădere a consumului de azot, iar  fermierii resimt deja efectul reducerii cantităților.  Scăderea  poate fi o soluție un an-doi, dar nu și pe termen lung. Astfel, previziunile noastre pe zece ani indică faptul că  azotul se va întoarce la nivelul anterior. Și asta pur și simplu pentru că suntem 450 de milioane de europeni și cu toții vrem să avem propria mâncare. Nevoia de hrană și de securitate alimentară nu vor dispărea niciodată”.

Amintim și că, parte a strategiei „De la fermă la furculiță” – unul dintre pilonii centrali ai „Green Deal” european – Comisia Europeană urmărește reducerea pierderilor de nutrienți din îngrășămintele organice și minerale cu cel puțin 50 % până în 2030, asigurând în același timp că nu se deteriorează fertilitatea solului. În acest context,

Totodată, industria trebuie să se retehnologizeze urmare a politicilor de decarbonizare. Industria îngrășămintelor este un emițător important de gaze cu efect de seră, însă, spune, Hoxha, este posibil să se ajungă la  zero emisii.

„Dar asta înseamnă schimbarea totală a procesului de fabricație de astăzi când producem îngrășăminte din gaz natural. Practic, pentru a produce amoniac și îngrășăminte avem nevoie de hidrogen. Putem, așadar, să pornim nu de la  gaz, ci de la apă, spărgând molecula de apă cu electricitate, pentru a produce hidrogen, iar din hidrogen să facem îngrășăminte cu pe bază de amoniac.

Problema în acest caz vine însă de la necesarul de electricitate regenerabilă de care ar fi nevoie. Este suficientă energie? În plus, apare și problema costurilor.Este nevoie de mai multă energie pentru a sparge molecula de apă, iar electricitatea este mult mai scumpă decât gazul. Așadar, din punct de vedere tehnic, este posibil să ajungem la emisii zero de carbon sau aproape zero, dar din punct de vedere comercial este foarte scump, așa că trebuie să găsim modalități de a vedea cum poate fi susținut acest lucru, deoarece îngrășămintele ecologice vor fi mai scumpe”, explică reprezentantul Fertilizer Europe potrivit căreia Comisia Europeană are în derulare mai mulți piloni prin care poate sprijini industria să treacă spre verde – proiecte privind instalarea de capacități de producție energie regenerabilă, sprijin pentru crearea unor sisteme de transport al energiei verzi până la unitățile de producție, etc.

Investițiile necesare industriei pentru schimbarea tehnologiei sunt estimate de Fertilizers Europe la 1,2 miliarde de euro anual, în medie.

Spre exemplu, ar fi nevoie de 64 de miliarde de euro doar pentru crearea unor surse regenerabile de energie, precum parcuri fotovoltaice sau eoliene.

„Ca industrie, ne dorim ca toți membrii noștri să se decarbonizeze. Dar nu este o chestiune de voință. Toată lumea încearcă și, așa cum am spus, face proiecte pilot etc., dar avem nevoie, de asemenea,de  Comisia Europeană care ar trebui să ajute fermierii să cumpere aceste îngrășăminte scumpe în loc de apeleze la marfa rusească, mai ieftină. Pe termen foarte scurt,  avem nevoie să repornim fabricile noastre și să stopăm alte închideri. Iar pentru asta trebuie să dăm afară îngrășămintele ieftine rusești printr-o taxă pe importurile rusești similară cu taxele (vamale n.red.) pentru cereale”, mai transmite managerul.

Posibilitatea introducerii unor tarife la importurile de fertilizanți din Rusia este deja luată în considerare la Bruxelles.

Fertilizers Europe are ca membri 16 producători de fertilizanți pentru agricultură din UE și nouă asociații naționale de fertilizatori. Sectorul generează anul afaceri de 9,8 miliarde de euro, are 75.000 de angajați și investește anual 1,4 miliarde de euro.