Decizia OMV de a opri plățile pentru Gazprom ar putea crea un precedent periculos pentru ruși

La data de 13 noiembrie, OMV a anunţat că a obţinut câştigat de cauză într-un dosar de arbitraj împotriva Gazprom. Un tribunal german a cerut Gazprom să plătească 230 milioane de euro către OMV, pentru nereguli în livrările de gaze. Grupul austriac preciza atunci că va lua, imediat, măsuri pentru a pune în aplicare decizia tribunalului prin acţiuni faţă de propriile sale facturi către Gazprom. Trei zile mai târziu, Gazprom a suspendat livrările de gaze către OMV.

Sursele citate de Reuters susţin că OMV a pus sub sechestru livrări de gaze pentru luna octombrie cu o valoare de 230 milioane de euro. A fost pentru prima dată când un client din Uniunea Europeană nu a plătit pentru gazele Gazprom, a precizat o sursă din apropierea gigantului rusesc.

Avocaţii spun că acest precedent ar putea deschide o avalanşă de acţiuni similare din partea altor firme, cazurile fiind judecate tribunalele internaţionale.

Companii de la Eni SpA (Italia) la RWE AG (Germania) spun că sunt îndreptăţite la compensaţii pentru costul înlocuirii livrărilor când Gazprom a oprit o parte din aprovizionarea cu gaze, în 2022.

„Unele cazuri sunt pe rol, multe decizii fiind aşteptate în următoarele luni. Dacă mai mulţi importatori europeni primesc dreptul la despăgubiri, şi acesta va fi probabil rezultatul proceselor, va fi o presiune imensă pe situaţia financiară a Gazprom”, a apreciat Agnieszka Ason, avocat specializat pe probleme de energie şi cercetător invitat la Institutul Oxford pentru studii energetice.

Posibilitatea unor întreruperi suplimentare ale livrărilor de gaze reprezintă un alt motiv pentru care traderii au dubii că fluxurile ruseşti vor continua să ajungă în Europa, pe fondul incertitudinilor legate de încheierea acordului de tranzit via Ucraina, la 31 decembrie 2024. De asemenea, Gazprombank, folosită de firmele europene pentru plata gazelor, este supusă sancţiunilor SUA.

Companiile care caută compensaţii de la Gazprom nu vor obţine probabil plăţi în numerar de la gigantul rus şi, ca în cazul OMV, ar putea nevoie de o alternativă pentru a-şi recupera banii.

OMV a oprit plata gazelor primite din Rusia prin Ucraina, ceea ce a determinat Gazprom să oprească aproape imediat livrările. Ţinând cont de acest exemplu, alte companii care ar putea decide să nu plătească ar trebui să se asigure că au livrări alternative, pentru a supravieţui fără Gazprom.

După invadarea Ucrainei compania rusă a pierdut mulţi clienţi în Europa.

Gazul este unul din cele mai valoroase active pe care Gazprom încă le are în Europa. Activele internaţionale ale companiei s-au redus după naţionalizarea activelor diviziei Gazprom din Germania, în perioada de vârf a crizei energiei.

Uniper SE, unul din foştii parteneri ai Gazprom sever afectat de întreruperea livrărilor, a obţinut în instanţă plata pentru pagube de 13 miliarde de euro pentru volumele de gaze ruseşti care nu au fost livrate din 2022.

Germania nu mai primeşte gaze de la Gazprom.

Unele ţări care nu au ieşire la mare din Europa Centrală şi de Est pot avea acces la surse alternative, cum sunt gazele naturale lichefiate (GNL), dar acestea sunt mai scumpe.

În rând cazurilor importante de arbitraj se află cel al companiei italiene Eni, care s-a confruntat cu reducerea livrărilor de gaze în 2022. Eni este unul din cei mai mari şi mai vechi clienţi ai Gazprom iar Italia îşi procura din Rusia aproximativ 40% din gaze, înainte de invadarea Ucrainei. Chiar dacă firma nu mai cumpără gaze direct de la Gazprom, impactul unei decizii de arbitraj se va simţi probabil pe piaţa gazelor din Europa.

Reprezentanţii Gazprom nu au răspuns solicitărilor de a comenta informaţia. Oficialii Eni au refuzat să facă comentarii iar cei ai RWE au spus că procesul este încă în derulare.

Oprirea bruscă a relaţiei dintre Gazprom şi OMV i-a luat prin suprindere pe mulţi observatori şi este o lovitură asupra îndelungatei influenţe politice şi economice a Gazprom în Europa Centrală. Austria a fost unul din cei mai loiali clienţi ai Gazprom, fiind aproape în întregime dependentă de gazele ruseşti chiar dacă alte state UE au făcut trecerea la importurile din Norvegia, SUA şi Qatar.

Contractele dintre OMV şi Gazprom includ o clauză de tip „take-or-pay”, care stipulează că OMV trebuie să plătească pentru gazele furnizate de Gazprom, chiar dacă nu are nevoie de toată cantitatea de gaze prevăzută în contract.