Ce șanse au alegerile din Ucraina?

 Pe lângă referendumurile organizate de proruşi la Doneţk şi Lugansk, unde s-a votat pentru independenţa acestor regiuni din est, separatiştii au ameninţat că nu vor permite desfăşurarea prezidenţialelor. Ce şanse au aşadar până la urmă aceste alegeri cruciale pentru soarta Ucrainei?

Rusia a dat deja o mulțime de semnale că nu va permite desfăşurarea în ordine a alegerilor ucrainene. Chiar azi, Federaţia Rusă a acuzat Kievul că nu doreşte să discute înainte de prezidenţiale despre drepturile regiunilor. Acest dialog real cu separatiştii trebuia să existe înainte de prezidenţiale, în opinia Moscovei. Comentariile, formulate de Ministerul de Externe rus, vin la câteva zile după ce au fost organizate la Doneţk şi la Lugansk referendumuri unde ucrainenii din acele zone s-au pronunţat preponderent pentru independenţă. Ulterior, separatiştii au promis că nu vor permite organizarea prezidenţialelor în aceste zone, scrie RFI Romania. 

Or, acesta ar fi fost primul test pentru noile autorități de la Kiev, după cum explică la RFI George Damian, istoric și jurnalist. „Pentru a-și consolida legitimitatea, pentru a avea dreptul de a conduce Ucraina, actuala guvernare trebuie să dovedească o chestiune simplă într-un stat normal, stabil: că poate organiza. Fie că sunt parlamentare sau prezidențiale, trebuie să organizeze un scrutin care să dovedească faptul că populația ucraineană recunoaște legitimitatea acestei puteri. Pe de altă parte, forțarea aceasta îi împinge pe cei de la Kiev într-un conflict direct cu regiune din Est. Este foarte greu de imaginat că vor putea fi organizate alegeri la Donețk sau Lugansk.”

Chiar dacă va fi complicat de organizat alegerile naţionale în aceste zone din Est, prezidenţialele vor avea totuşi loc. Este ceea ce a explicat astăzi, într-o conferinţă de presă, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti. Iată ce spune ambasadorul Teofil Bauer. „Referitor la alegerile din 25 mai, da, cred că va fi destul de complicat să fie organizate în aceste zone, dar indiferent de asta, alegerile la nivel național o să aibă loc, cu atât mai mult cu cât nu toată regiunea Donețk sau Lugansk e sub controlul separatiștilor. Și în acele zone unde va fi posibil, unde aceste alegeri nu vor fi legate de probleme, alegerile vor fi organizate.”

Pe de altă parte, are și Kievul o carte de jucat. Pe 9 mai a intrat în vigoare o nouă lege, ce prevede condiţii speciale pentru cetăţenii străini care ajung în zonele ocupate. Ea se referă bineînțeles și la cetăţenii ruşi, după cum mai spune ambasadorul ucrainean în România. Rămâne de văzut cum va fi folosită această pârghie.

Cum vor putea fi foarte concret împiedicate alegerile în estul ţării? La această oră, orice scenariu e posibil, spune, la RFI, George Damian.”Se poate previziona orice fel de scenariu. De la împiedicarea aducerii buletinelor de vot până la blocarea efectivă a secțiilor de votare. Se poate întâmpla chiar să se deschidă focul. Pot fi blocate clădirile. Este posibil și un alt scenariu: ca desfășurarea alegerilor să fie permisă (n.r. de Moscova) după care brusc dispar buletinele de vot. Se poate întâmpla orice.”

Federalizare ori descentralizare?

O direcţie importantă pe care merge Moscova este cea că noile autorităţi refuză dialogul cu proruşii, refuză să discute despre federalizare. Rusia nu explică însă în ce constă această federalizare. Iar ambasadorul Ucrainei spune că ţara sa e dispusă la dialog, mai exact la unul privind descentralizarea. Dar nu la unul despre federalizare forţată. L-am întrebat pe George Damian care e diferenţa şi la ce se referă Moscova când vorbeşte de federalizare. „În spațiul fost sovietic, cuvântul federalizare maschează de fapt o formă de secesiune permanentă sau o formă permanentă de amenințare permanentă cu secesiunea. Nu este vorba de o federație în sensul înțeles în Europa sau în Statele Unite ale Americii. Este o formă de federație pervertită.”

În tot acest context, dialogul interetnic inițiat într-un final de Kiev dar considerat insuficient de Moscova e util minorității române? Iată ce mai răspunde George Damian.”Cu siguranță nu poate exista o soluție standard pentru toate minoritățile naționale din Ucraina luate ca ansamblu. Mai presus de toate, statul ucrainean, din 1991 încoace, a practicat o politică de asimilare destul de agresivă față de toate minoritățile naționale, nu doar față de etnicii români, iar acești 20 de ani scurși – timp în care numărul școlilor a scăzut permanent , timp în care numărul publicațiilor și calitatea celor în limbile minorităților au scăzut și ele permanent, este foarte greu de crezut că doar câteva mese vor putea rezolva câteva probleme sistemice extrem de vechi.”