Au investit în România şi au rămas captivi aici. Cu ce s-au păcălit fondurile străine de investiţii

Un prizonier de lux pe piaţa românească este marea bancă de investiţii americană Morgan Stanley, care are 19,8% din acţiunile producătorului de fibre optice Romcab Tg Mureş (MCAB). Morgan Stanley a cumpărat susţinut titluri MCAB în 2007, dovedind că şi marii speculatori ai lumii se pot înşela privind perspectivele.

În ciuda pesimismului deja instalat pe piaţa în 2007, marii speculatori de la Morgan Stanley au ajuns de la aproape 6% la aproape 23% din acţiunile MCAB, doar în luna decembrie a aceluiaşi an.

Romcab Tg Mureş (MCAB) este o producătoare profitabilă de cabluri optice, cu exporturi consistente, dar nu este lichidă, adică nu se pot uşor găsi acţiuni de cumpărat şi nici nu se pot vinde uşor. La Bursa de Valori Bucureşti (BVB) nu s-au făcut tranzacţii decât de 2,6 milioane de lei în ultimele 52 de săptămâni. 

Acţiunile MCAB nu sunt lichide, ca vedetele Bursei de Valori Bucureşti (BVB), care pot fi vândute şi cumpărate şi în volume mari. Morgan Stanley nu reuşeşte să vândă MCAB şi probabil că a şi renunţat să o mai facă, tratând compania ca pe o investiţie de tip private equity şi nu ca pe una la bursă.

Pe de altă parte, Morgan Stanley a investit, ca şi multe alte zeci de fonduri de investiţii mari şi mici, şi în vedetele BVB, societăţi lichide precum Fondul Proprietatea (FP), societăţile de investiţii financiare (SIF), OMV Petrom (SNP), Banca Transilvania (TLV), BRD, Transgaz (TGN) şi Transelectrica (TEL) şi, mai nou Romgaz (SNG) şi Nuclearelectrica (SNN). 

Promisiuni riscante

În schimb, administratorii care au mizat pe promisiunile unor companii mai mici au scăpat complet de dificultăţi doar vânzându-şi afacerea. Au contat, în 2007, pe faptul că vor mai putea fructifica investiţiile în companii promiţătoare, mizând  pe continuarea creşterilor la BVB. Nu au reuşit nici acum.

Două exemple atrag atenţia în mod deosebit: un fond olandez dedicat acţiunilor româneşti şi bulgăreşti şi un fond grec dedicat titlurilor de stat şi obligaţiunilor româneşti. Ambele au trecut în administrarea altor companii de management de investiţii, modificându-şi sau chiar  pierzându-şi identitatea. Administratorul celui dintâi a fost cumpărat. Al doilea, administrat de Alpha Bank, şi-a împărţit portofoliul între un fond dedicat special salvării finanţelor Greciei şi un alt fond propriu.

Un alt treilea exemplu este cel al fondurilor controlate de altă bancă grecească, Eurobank, care a cumpărat nişte fonduri mutuale româneşti, a retras milioane de lei din ele şi le-a dat în administrare filialei din Luxemburg. Au avut de suferit, dar au supravieţuit fondurile suedeze şi estoniene, pentru că plasamentele româneşti nu au fost concentrate preponderent pe „promisiuni”.

O poveste olandeză

Roemenië en Bulgarije Fonds (RBF) este fostul nume al fondului unei companii olandeze de administrare de investiţii (MEI), dedicat exclusiv României şi Bulgariei.

Era unul din motivele de bucurie ale perioadei de dinainte de criză, din moment ce piaţa românească se dovedea suficient de atractivă ca să justifice înfiinţarea unui fond aproape doar pentru ea. Acţiunile bulgăreşti nu acopereau decât 26% dintr-un portofoliu, care  încă mai valora peste 135 de milioane de euro, la sfârşitul lunii iulie 2007, după prima corecţie importantă care anunţa criza.  Atunci, un titlu RBF se vindea la bursa din Amsterdam cu peste 40 de euro.Între timp, titlurile RBF au trecut prin ani de restricţii la tranzacţionare şi administratorul MEI a fost cumpărat de altă companie de specialitate. Noul administrator, Palmer Capital, a încercat să schimbe strategia de management, dorind să lărgească aria geografică a plasamentelor. Drept care a şi modificat numele fondului: Palmer Capital Emerging Europe Equity Fund (PCEEF).

Încercarea Palmer Capital nu a dat rezultate deocamdată: fondul are în continuare 77% din active în acţiuni româneşti, altele decît vedetele BVB, iar restul în companii bulgăreşti. Valoarea fondului este, însă, de peste 33 de ori mai mică, mai ales din cauza prăbuşirii cotaţiilor, care nu a fost urmată de o revenire pe măsură.

În portofoliul actual al fondului atârnă greu şi acum cele mai multe dintre promisiunile de acum şapte ani. Adică exact cele dintâi sacrificate de piaţă, atunci, în anticiparea crizei.

Prospecţiuni Bucureşti (PRSN, 8,7% din activele fondului acum, faţă de 8,5% acum şapte ani), de pe piaţa Rasdaq, ca şi Condmag Braşov (COMI, 4,5% din PCEEF, 4,8% din RBF acum şapte ani), au fost şi sunt dependente de comenzile Petrom şi Romgaz, care aveau să se reducă drastic.

PRSN şi COMI au intrat pe pierdere în criză. Şi, oricum, cine ar mai fi cumpărat acţiuni în criză şi mai ales în România, când cele mai mari bănci ale lumii erau în pericol de faliment, ca şi multe guverne?

Dintre vechile plasamente, în actualul Top 10 – deţineri ale fondului olandez care au mai rămas în portofoliu se mai remarcă reputaţia producătorului de cabluri electrice Iproeb Bistriţa (IPRU, 6,5%, 2,7% acum şapte ani), şi a producătoarei de filtre de aer, filtre auto, domestice şi industriale şi alte materiale plastice Romcarbon Buzău (ROCE, 5,6% acum faţă de 2,2% din valoarea portofoliului de acum şapte ani).

Surpriză: cea mai mare deţinere a fondului este Romcab Tg Mureş (MCAB), cu 11% din 5 milioane de euro (550.000 de euro), faţă de 0,64% din 135 acum şapte ani, adică 864.000 de euro.

Acum şapte ani în top 10 mai erau şi furnizorul de servicii pentru extracţia petrolului Rompetrol Well Services (PTR) şi dezvoltatorul imobiliar Impact Bucureşti (IMP, 2,9%), nici acum refăcut complet şi doar o acţiune bulgărească (Orgachim, dar şi aceasta o companie controlată de Policolor Bucureşti). Acum reprezentanta Bulgariei în Top 10 este Chimimport.

Pe olandezii de la MEI, ca şi pe administratorii altor zeci de fonduri i-au ademenit, dar în măsuri diferite, şi alte promisiuni acum şapte ani: compania imobiliară Imotrust (ARCV, 3,3%), mereu perdanta Rompetrol Rafinare Constanta (RRC, 2%), Compa Sibiu (CMP, 1,7%), Armax Gaz (ARAX, 1,34%), Cemacon Zalău (CEON, 1,20 din portofoliu, atunci), Mecanica Ceahlău (MECF, 0,89%).

Ce se mai putea cumpăra de la BVB în 2007? Pentru a avea complet tabloul promisiunilor nefructificate de fondurile de investiţii, iată restul deţinerilor RBF (sub 1%): Alro Slatina, Alumil Rom Industry, Antibiotice Iasi, Ardaf, Argus (ulei comestibil), Atlas Gip Ploieşti (servicii de sondă), Carbochim Cluj, Ceramica Iaşi (cărămizi), Comcereal, Comnord Bucureşti (altă imobiliară), Compania Hoteliera Intercontinental, operatorul portuar Comvex Constanţa, Ductil Buzău, Electromagnetica Bucureşti, SSIF Broker Cluj, Tratament Balnear Buziaş, IAR Braşov.

Mai mult de jumătate din titlurile din 2007 nu mai erau în portofoliul fondului la sfârşitul anului trecut trecut, care mai are are acţiuni la 18 emitenţi, faţă de 46 câte erau atunci.

Cele mai multe dintre deţinerile de mai sus ar fi mai degrabă plasamente de tip private equity, dacă ar avea şi avantajul dreptului de a participa la administrarea companiilor. Şi cele mai multe s-au aflat în portofoliile majorităţii fondurilor care au plasata o bună parte din banii lor în România

Ceea ce a reuşit noul administrator al fondului olandez a fost să crească ponderea vedetelor în portofoliu. A apărut între timp, desigur, şi FP (5,8%), care acoperă 26,2% din portofoliu împreună cu  SIF2, SIF3 şi SIF5.

RBF investise deja şi în SIF-uri, dar toate cinci nu depăşeau împreună 14% din activele fondului, iar rostul lor era să confere doar un grad minim de lichiditate portofoliului. Dintre vedetele portofoliului RBF ar mai trebui menţionate BRD şi Transelectrica şi poate şi Biofarm (prima şi ultima cu deţineri de peste 2%).

O poveste greacă

În februarie 2010, aflat în mare disconfort bilanţier, grupul elen EFG Eurobank (actionarul majoritar al Bancpost) şi-a retras aproape tot capitalul investit în două mari fonduri mutuale româneşti, 68 de milioane de le. Filiala de la Bancpost care administra fondurile a rămas cu active nete în gestiune de doar 3,5 milioane de lei.

Fondurile româneşti au devenit apoi subfonduri ale unor vehicule de investiţii înregistrate în Luxemburg.

La sfârşitul lui 2010, (LF) EQUITY – Dynamic Romanian Fund, fondul luxemburghez denominat în lei al EFG Eurobank şi, practic, moştenitor al unui fond de acelaşi tip administrat de Bancpost pe vremuri, avea plasamente în cam aceleaşi acţiuni ca fondul olandez citat mai sus. Se mai adăugau: Albalact, Azomureş Târgu Mureş, Banca Comercială Carpatica, Banca Transilvania , Petrom şi alte acţiuni de mâna întâi, dar şi  Bucur  Bucureşti, Dafora Mediaş, Electrocontact Botoşani şi chiar Oltchim.

Altă poveste greacă

În februarie 2009 mai exista încă fondul Alpha Romania Foreign Balanced Fund, care era dedicat, evident, României. Era un fond administrat de compania de specialitate a Alpha Bank.  24% din activele sale de atunci, de circa 9,5 milioane de euro, erau plasate în obligaţiuni ale Guvernului României şi alte peste 12% în acţiunile Transgaz, Petrom şi Transelectrica.

Alpha Asset Management mai administra un fond cu expunere pe România, Alpha Select South – East Europe Foreign Equities Fund, care avea plasate pe piaţa noastră circa 13% din activele de 7,9 milioane euro.

Hellenic Financial Stability Fund, un vehiculul destinat salvării a cât mai multe active de efectele falimentului finanţelor Greciei a achiziţionat o parte din activele Alpha Romania Foreign Balanced Fund, acesta fiind topit în Alpha Select South East Europe.

Această poveste greacă nu are de a face, însă, neapărat cu calitatea plasamentelor, ci cu ameninţarea falimentului guvernului grec. Altfel, obligaţiunile româneşti erau mult mai bine cotate pe piaţă decât cele greceşti, deşi nu suficient de bine ca să se aglomereze investitorii.

Supravieţuitorii

Fondurile de investiţii cu expunere pe România, administrate de compania suedeză East Capital, o veterană a pieţei româneşti şi cele ale firmei estoniene Trigon Capital au supravieţuit tocmai datorită deiversificării regionale mai vaste şi a celei pe România maipuţin riscate pe „promisiuni”.

Unele dintre aceste fonduri au apelat la fuziuni şi redenumiri, altele şi-au lichidat poziţia pe România, aşa cum a făcut Trigon Blatic Fund.