Declicul s-a produs anul trecut și tot mai multă lume a început să se intereseze de sparanghel. Consumatorii, al cărui număr se dublează de la an la an, au început să întrebe dacă există și producători locali, iar potențialii investitori au început să se intereseze care sunt secretele acestei culturi, care sunt capcanele și oportunitățile, și cum ar trebui să arate un plan de afaceri. Nimic mai greu. Informațiile sunt puține, pentru că practic nu există fermieri români care să producă în regim de agribusiness, iar sparanghel românesc pe piață aproape că nu există.
Dan Cristea a lucrat trei ani într-o fermă de sparanghel din Marea Britanie și de șapte ani se ocupă, printre altele, să producă și să vândă circa 150 de kilograme de sparanghel pe an. Până acum a fost un hobby pentru el, speră ca de anul viitor să poată să crească suprafața cultivată și să obțină profit semnificativ. Are o pagină de Facebook prin care își promovează sparanghelul și unde reușește să își vândă recolta.
Daniel Toma are deja un business consolidat cât de cât, atât la nivelul producției, cât și la nivelul vânzării de rădăcini, sau coroane cum se numesc în limbaj de specialitate, pentru înființarea de noi culturi. Se luptă să creeze o piața pentru sparanghelul românesc.