Nu au cash. Cu ce garantează firmele de asigurare că ne vor plăti daunele: terenuri, clădiri şi datorii

Sub 12% din rezervele tehnice constituite de firmele de asigurare din România în 2013 au fost acoperite prin cash, adică depozite, conturi curente şi disponibil în casierie, arată raportul anual al Autorităţii de Supraveghere Financiară. Cele 847 de milioane de lei aferente acestei categorii de active reprezintă cu aproape 10% mai puţin decât în 2012. La polul opus, active greu de lichidizat cum ar fi terenuri, clădiri sau creanţe de încasat ocupă, împreună, o pondere de peste 25%.

Semn că piaţa duce lipsă de lichidităţi, ponderea activelor imobiliare în totalul rezervelor a crescut semnificativ faţă de 2012, ajungând la peste 7,6%, cel mai mare nivel din 2009 până în prezent. Cea mai mare pondere în totalul activelor utilizate pentru acoperirea rezervelor o au titlurile de stat.

Rezervele sunt garanţia că firma poate plăti daunele

De ce sunt importante pentru fiecare asigurat din România aceste cifre seci? Toate societăţile de asigurare sunt obligate de normele Autorităţii de Supraveghere Financiara să constituie rezerve tehnice care variază în funcţie de dimensiunea portofoliului. Cu cât este mai mare volumul de prime brute subscrise, cu atât şi rezervele sunt mai mari.

Aceste rezerve sunt menite să garanteze faptul că firmele de asigurare au capacitatea de a achita daunele către clienţi chiar şi în cele mai pesimiste scenarii. Rezervele sunt acoperite prin active acceptate, printre acestea numărându-se şi terenurile, clădirile ori creanţele ce urmează a fi încasate. Cu cât mai lichide sunt activele (cum e cazul depozitelor bancare sau titlurile de stat), cu atât poate fi considerată mai sigură societatea, întrucât, în cazul petrecerii unui eveniment major, cum ar fi un cutremur  sau un accident extrem de grav, rezervele devin foarte importante. Dacă societatea de asigurare nu poate valorifica activele cât mai rapid pentru a face plata daunelor, rezervele au doar un rol simbolic.

Firmele sunt libere să se analizeze singure

Până la trecerea către noul sistem european de prudenţialitate, Solvency II, nu există reglementări unitare privind nivelul rezervelor impuse companiilor. Rezervele tehnice sunt verificate periodic, însă sunt constituite în urma unei analize proprii a fiecărei companii în parte. De aceea, valoarea rezervelor şi a reasigurării variază semnificativ de la companie la companie. 

Conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normelor emise în aplicarea legii, societăţile de asigurare trebuie să prezinte, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, un studiu de fezabilitate care să cuprindă, printre altele, şi elementele semnificative privind programul de reasigurare (schema programului de reasigurare al întregului portofoliu de poliţe, criterii cu privire la reasigurarilă facultative, separat pe risc şi pe eveniment, evaluarea actuarială a riscului şi a faptului că acesta a fost transferat conform programului avut în vedere). Lipsa unui asemenea program trebuie justificată prin prezentarea în studiul de fezabilitate a calculelor privind capacitatea de subscriere proprie.

Cu alte cuvinte, exact ca în cazul băncilor, supraveghetorul stabileşte un interval în care cifrele companiilor trebuie să se mişte pentru a primi şi mentine autorizaţia de funcţionare, iar asigurătorii aleg, în funcţie de propria strategie, modalităţile prin care pot respecta indicii de prudenţialitate prin reasigurare sau  prin constituirea de rezerve mai mari.  În plus, ele sunt libere să aleagă şi pozitia unde vor fi în acest interval: mai aproape de minim sau mai aproape de maxim.

Solvabilitate la cote de avarie. Sistemul a demonstrat că dă rateuri

Că acest sistem poate da rateuri o demonstrează situaţia celor două societăţi de dimensiuni mari unde au fost depistate, după ani de zile, probleme majore tocmai în ceea ce priveşte rezervele. Este vorba despre Astra Asigurări şi Carpatica Asig, ambele aflate în plin proces de redresare financiară. Ambele cu o solvabilitate sub nivelul minim impus. Probleme cu solvabilitatea are şi Euroins care, deocamdată, şi-a asumat o majorare de capital pe care însă nu a efectuat-o încă. Potrivit datelor din raportul ASF, pe lângă cele trei, un alt grup de trei societăţi are o solvabilitate aproape de minimul impus, adică între 1 şi 1,05 în timp ce alte 6 societăţi nu depăşesc 1,5.