‘Cu ajutorul Rusiei, proruşii au obţinut o superioritate militară ce se transformă astăzi în superioritate politică. Acesta era obiectivul lui Putin de la început: să aibă pârghii cu ajutorul cărora să dicteze Ucrainei condiţiile sale, nu numai pentru estul ţării, ci şi pentru întreaga politică a acesteia’, a apreciat politologul rus Maria Lipman.
Pentru analistul politic Stanislav Belkovski, din cadrul Institutului de Strategie Naţională, ‘Putin a câştigat, el l-a făcut pe preşedintele Petro Poroşenko să negocieze cu ‘Republica din Doneţk’ şi ‘Republica din Lugansk”, cele două regiuni separatiste.
Acordul semnat la Minsk prevede în primul rând încetarea ostilităţilor armate, respectată la nivel global în ciuda unor acuzaţii de încălcare a armistiţiului de o parte şi de cealaltă. Dacă el va rezista, acest acord riscă să coste Kievul controlul asupra teritoriilor aflate în prezent în mâinile rebelilor proruşi din estul ţării. De asemenea, textul comportă mai multe puncte litigioase şi aspecte ce lasă loc la interpretări, precum ‘statutul special’ ce ar fi acordat regiunilor din est şi controlul de la frontiera ruso-ucraineană. Alte puncte par pur şi simplu greu de pus în practică precum ‘retragerea din Ucraina a grupărilor armate ilegale, a echipamentului militar şi a mercenarilor’.
Acest acord ‘este o capodoperă diplomatică ce aranjează toate părţile aflate în conflict în măsura în care nu impune nicio obligaţie nimănui’, a ironizat luni cotidianul economic de referinţă Vedomosti. Pe de altă parte, cotidianul independent Novâie Izvestia s-a întrebat cum va fi implementat acordul ‘în absenţa semnăturilor preşedinţilor rus şi ucrainean’.
O concesie crucială pare să îi fi fost făcută Kievului prin acordarea unui ‘statut special’ regiunilor separatiste, ce înseamnă că acestea vor fi menţinute în interiorul Ucrainei. ‘Nu scrie nicăieri că Kievul renunţă la aceste teritorii’, a remarcat cu satisfacţie Volodimir Fesenko din cadrul Centrului de Studii Politice Penta de la Kiev.
Dar unul dintre liderii separatişti, Igor Plotniţki, a subliniat duminică faptul că semnarea acordului nu înseamnă în niciun caz că rebelii renunţă la independenţă. Pentru politologul ucrainean Volodimir Gorbaci, ‘armistiţiul era necesar pentru ambele părţi, inclusiv pentru Kiev. Am înregistrat pierderi importante, iar pentru pregătirea următoarei faze de conflict este nevoie de timp’.
Mai degrabă pesimist, acest expert consideră că maximumul ce poate fi obţinut de către Kiev din acest acord este un scurt armistiţiu şi un schimb de prizonieri. ‘Un armistiţiu total este imposibil. Tirurile continuă de o parte şi de cealaltă. Iar după un schimb de prizonieri confruntările ar putea fi reluate’. Expertul Dmitri Orlov, consultant al administraţiei de la Kiev, este puţin mai optimist: ‘O reluare a luptelor este probabilă în cursul următoarelor luni, dar cele două părţi vor pofida de armistiţiu pentru a-şi consolida potenţialul militar, mai ales partea ucraineană după pierderile suferite’.
Dacă la Moscova experţii mizează pe o victorie a lui Putin, părerile sunt diferite la Kiev unde acordul de la Minsk este perceput ca un ‘rău mai mic’ şi o posibilitate de repliere pentru forţele ucrainene. Pentru Volodimir Fesenko, ‘Kievul are tot interesul ca armistiţiul să se prelungească, alternativa fiind o agresiune rusă de amploare şi riscul de răspândire a conflictului’.