Caravana francului elveţian s-a întors în Parlament. Cum a arătat ultima şedinţă pe tema conversiei creditelor în valută

Iarăşi discuţii, zero soluţii. Aşa arată, pe scurt, multele şedinţe din Comisia de buget, finanţe şi bănci din Camera deputaţilor pe tema conversiei creditelor din valută în lei, proiect scos de la naftalina electorală, după multe luni, de când s-a întâmplat pocinogul cu francul din 15 ianuarie. Ultima n-a făcut excepţie, deşi la aleşii ţării se îndreaptă speranţa debitorului supraîndatorat.

Deputaţii, Ministerul de finanţe bancherii – comerciali şi de la BNR -, ANPC şi asociaţiile de consumatori au viziuni diferite despre care e problema şi cam cum ar trebui atacată. Dacă-s preţuite ca sincere, opiniile exprimate arată că nu se poate ajunge la o concluzie care să mulţumească pe toată lumea. Cum au stat lucrurile la ultima întâlnire.

Uvertura Birchall

Deputatul Ana Birchall, autorul proiectului de amendare a Ordonanţei numărul 50/2010, care vizează conversia creditelor în valută la cursul curent, fără costuri suplimentare pentru debitori, atrage din start atenţia bancherilor că dacă nu găsesc soluţii, românii nu vor mai lua credite. Birchall cere găsirea unei soluţii care să ajute clienţii şi care să mulţumescă pe toată lumea.

„Credeţi că cei care sunt împovăraţi de ratele bancare, nu pentru că vor ei sau că sunt rău-platnici, vor mai merge ei vreodată să ia credite?”, spune Birchall, care deschide astfel rândul de masă în care toate părţile îşi re-reexpun opiniile.

ANPC susţine

Preşedintele Comisiei, Viorel Ştefan (PSD), îl întreabă apoi pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Marius Dunca, dacă instituţia sa susţine proiectul de lege.

„Susţinem”, spune Dunca. Repezit un pic de Ştefan ca să zică exact ce susţine, şeful protecţiei consumatorilor spune, în cele din urmă, că susţine scenariul de „conversie la cursul zilei, dar cu amendamentul pentru CHF (…) conversia CHF la cursul mediu, între cursul acordării şi cursul actual”.

Discuţia ajunge, rapid, la ceea ce părea înainte că stă la baza proiectului de lege: noua Directivă a creditelor ipotecare, adoptată de Parlamentul european anul trecut, şi încă nepusă în legislaţia din România. Dunca se încurcă puţin, însă, în cele din urmă ajunge la concluzia că proiectul PSD – Birchall nu transpune Directiva.

Textul european e mult mai stufos, se referă la creditele ipotecare şi nu vizează conversia creditelor în stoc, doar pe cele acordate după data intrării în vigoare în legislaţia naţională.

Finanţele susţin BNR, care susţine jocul la simplu

Reprezentantul Ministerului de Finanţe e foarte concis în ceea ce susţine: „Textul nu este o implementare a Directivei. Achiesăm la punctul de vedere al BNR”.

Viorel Ştefan dă cuvântul BNR, dar e nehotărât cine-l preia exact pe structura ierarhică, în lipsa şefului Supravegherii, Nicolae Cinteză: „Banca Naţională, cine e mai mare în grad de la BNR?”

Răspunde Ion Drăgulin, şeful Direcţiei de Stabilitate: „Nu ne aflăm în situaţia de a transpune Directiva, ne raliem celor spuse (…) BNR este în favoarea unor soluţii individuale care să uşureze povara clienţilor. Cursul este eventual o soluţie pe care băncile o pot avea în vedere. O a doua soluţie este reducerea poverii pe alte canale”.

La şedinţa trecută, Cinteză exprima în clar opţiunea BNR pentru negocieri între părţi şi dădea cu exemplu de titlu pozitiv intenţia, asumată prin contract, Volksbank/Banca Transilvania de a face conversie cu discount la principal pentru creditele în franci. Însă, spunea acestea, alte bănci nu-şi permit atâta generozitate, pentru că acţionarii nu mai au bani. Înainte de acest moment, BNR susţinea că clienţii au semnat, deci să se descurce, să ceară restructurări, dacă nu mai pot plăti (vezi aici un exemplu de restructurare).

Băncile nu vor

Florin Dănescu, directorul executiv al Asociaţiei Române a Băncilor, reia expozeul prezentat şi cu ocazia altor şedinţe. Spune clar că propunerea Birchall încalcă Directiva, care nu se aplică pentru creditele luate în 2016, iar cursul de schimb este cel din data conversiei. „Statele membre pot aduce modificări suplimentare, atât timp cât nu se aplică retroactiv”, spune Dănescu, „ca să nu mai vorbim că directiva se aplică creditelor ipotecare”. Acesta lasă de înţeles că băncile n-ar fi deranjate de un text inofensiv, atât timp cât nu impune un curs aleatoriu. „Nu putem avea o abordare pe acest subiect, alta decât la cursul zilei în care se face conversia”.

Dănescu, care reprezintă aproape toate băncile din sistem, şi pe cele care au dat credite în franci, şi pe cele care n-au dat, şi pe cele care au făcut profit în ultimii ani, dar şi pe cele care au făcut mari pierderi, atât pe cele care o rate de neperformanţă la un sfert din portofoliu, cât şi pe cele cu rate de o singură cifră, arată că băncile nu pot fi învinutite că au profitat de clienţi, pentru că pur şi simplu n-au profit.

„Băncile au adus 2 miliarde de euro capital, de la începutul crizei”, spune el, şi se îndoieşte şi de onestitatea debitorilor cu credite în franci, deşi nu vrea să cadă în generalizări.

„Aşteptările clienţilor sunt de un sigur fel. Să se facă conversie la cursul istoric. Nu vreau să generalizez, în România există marele păcat al generalizării”.

Asociaţia vrea lege, nu negocieri

Alin Iacob, preşedintele Asociaţiei Române a Utilizatorilor de Servicii Financiare, crede, însă, că băncile au de unde să suporte o conversie. „Băncile au încasat doar dobânzi şi comisioane până acum, principalul este nealterat”.

Nici Iacob nu crede că proiectul Birchall transpune Directiva, tocmai de aceea se poate aplica şi creditelor în derulare.

Spune că, oricum, un articol (nr. 23) din Directivă dă dreptul legiuitorului să facă o conversie la cursul istoric plus maximum 20%, ceea ce cere şi asociaţia. „Nu am cerut doar pentru franc, ci pentru orice valută”. Impactul pe tot portofoliul de credite în valută, anunţat de BNR, pe cursul istoric + 20% ar costa 5,5 miliarde de lei. Rezonabil, crede Iacob.

„În cazul conversiei creditelor în euro, efectele ar fi destul de limitate, şi ar putea fi dezamorsată această bombă care poate să explodeze acum. Am vrea să ştim şi modul în care BNR a ajuns la aceste cifre”.

Preşedintele AURSF se opune promovării soluţiilor individuale în detrimentul uneia legislative, pentru că „că clienţii au arătat că nu au capacitatea de a negocia, soluţiile de restructurare din trecut n-a făcut decât să-i împovăreze şi mai mult.”

În cele din urmă, ar fi dispus să cadă la pace şi să lase deoparte ideea cursului iniţial, dacă se găseşte o altă soluţie. De preferat nu de la bugetul de stat – înainte de dezbaterile pe acest proiect s-a discutat despre Ordonanţa cu „Electorata”, aflată la aprobare în Parlament.

„Aş sublinia schimbarea de poziţie a BNR. Vorbeşte pentru prima dată de burden sharing. Nu ne opunem nici unei soluţii mixte: curs redus, cu reducerea marjelor de dobândă. Solicităm ca prin măsurile care se adoptă să se reducă povarea datoriilor şi să se împartă între bănci şi debitori (…) Oamenii spun că acea soluţie prin care să plătească bugetul statului nu este de dorit. Pentru că bugetul acoperă acele bănci care au creditat iresponsabil în trecut”.

Apelul la legile lui Cuza

Cuvântul ajunge apoi la un alt reprezentant al bancherilor, Daniel Nicolaescu, de la Consiliul Patronatelor Bancare din România, care întreabă auditoriul de ce vrea să schimbe legi valabile de pe vremea lui Cuza, când a fost introdus „principiul nominalismului”.

„Sistemul de drept a rezolvat problema din 1864, când spune că împrumutul luat într-o monedă trebui restituit în acea monedă, indiferent de variaţie. Credeţi că dacă acum 151 de ani legiuitorul a apreciat că riscul valutar este la consumator, în epoca informaţiei ar trebui să fie altfel?”.

Şi ridică şi problema hazardului moral: „printre cei 75.000 de clienţi sunt şi angajaţi ai băncilor, oameni din ministere care îşi cumpărau a patra casă. Trebuie să-i ajutăm şi pe ei. Dacă peste ceva timp dobânda la lei va creşte, ce facem, ne întâlnim să scădem dobânzile administrativ?”

Dănescu preia din zbor chestiunea nominalismului şi aduce aminte că a fost invocat de judecător într-un proces pe tema conversiei recent câştigat de o bancă pe acest capăt de cerere. Dar care, de altfel, a pierdut pe comisionul de risc.

„A fost un caz în instanţă în care a fost cerută conversa şi instanţa a invocat acest principiu a nominalismului şi capătul de cerere a fost respins. Foarte clar. Greu a fost preluat acest lucru şi mediatizat”, se plânge reprezentantul băncilor de slaba reprezentare în presă a cazului.

Bancherii să vină la masă. La jumătatea ei

Ana Birchall revine la microfon, şi cheamă bancherii mai aproape de oameni.

„Soluţia de dorit este ca fiecare bancă să vină cu soluţii pentru debitori. Dar dacă nu veniţi la jumătatea mesei, atunci ne forţaţi pe noi să-i protejăm pe debitori”.

Şeful ANPC se plânge şi el că nu te poţi înţelege cu băncile, după ce a avut întâlniri cu două dintre ele în ultima perioadă şi nu s-a ajuns la niciun acord. Aşa că îndeamnă bancherii în şedinţa solemnă: „Fiţi mai flexibili!”

Viorel Ştefan îi ceartă apoi pe cei de la BNR şi pe cei de la ANPC că nu au pregătit legea de aprobare a Directivei pe care proiectul de lege pe care îl dezbat în Comsiei sugerează în expunerea de motive că o cam aprobă. Iar Comisia abia acum se lămureşte ce dezbate exact.

BNR spune că a avut întâlniri de lucru cu Ministerul de Externe şi că „este în elaborare”, Dunca promite un proiect de lege până în 15 februarie.

Andreea Paul (PDL) cere guvernului şi BNR să transpună Directiva europeană, în termen de două săptămâni. „Este disponibilă în limba română, are 50 de pagini”.

Ipoteza francului fantomă. Rumoare în sală

Aceasta propune o soluţie distinctă pentru creditele în franci.

„Rescadenţarea creditelor în franci, astfel încât principalul să se diminueze semnificativ, cu un prag de până la 10% şi dobânda să se diminueze semnificativ”, spune Paul.

Apoi trece la criticile adresate bancherilor.

„Sunt nevoită să demontez cel de-al treilea mit. Acest nominalism. Ştiţi că niciun român n-a pus mâna pe franc când s-a împrumutat? Că au fost euro sau lei? E corect să împrumuţi într-o monedă pe care n-o ai? Ei au crezut că au luat credite în franci, dar au luat în lei sau euro. Procedura a fost scriptică şi profitul a fost marcat la momentul acordării”..

Andreea Paul explică, astfel, că băncile n-au avut depozite în CHF pe care să le plaseze mai departe în credite, ori linii de la băncile mamă, ci că au făcut un fel de inginerie financiară. Bancherii nu mai apucă să-i răspundă cum au făcut exact, dacă au avut depozite în franci sau swap-uri.

„Am fost la bancă să cumpăr franci să ajut un om, să-i plătesc rata. Măi, oameni buni, nu au franci. Mi-au cerut să donez lei în contul clientului şi de acolo se schimbă în franci Diferenţa de curs este de 3-9% la băncile din România”, continuă doamna deputat, care însulfeţeşte un pic atmosfera lâncedă din sală.

„Dacă ceri o restructurare la OTP bank trebuie să plăteşti 400 de euro. Faceţi şi acest survol al costurilor administrative”, mai cere ea.

Falimentul lui 1%

Vasile Horga, de la PNL, mărturiseşte că el crede băncile dezinfomează Comisia. Acesta a ajuns la concluzia, pornind de la datele prezentate de BNR săptămâna trecută privind impactul conversiei la cursul istoric, ori la un curs cu mai mic decât cel actual, că băncile nu ar pierde prea mult.

„Eu nu cred că băncile ar da faliment din cauza acestor credite, care reprezintă un impact de 1%. fiecare avem un interes, şi, noi, ca parlament, să fie ţara liniştită, şi dvs., ca bănci, să vă câştigaţi profitul cinstit (…) Nu e corect ca o comisie parlamentară să fie dezinformată, cu date sintetice”, spune Horga.

Expunerea Andreei Paul îi îndeamnă şi pe alţi deputaţi la indignare pe seama posibilelor inginerii financiare ale băncilor. Se simt cam traşi pe sfoară de bancheri.

Imposibila refinanţare

Constantin Dascălu (PDL), care susţine că s-a împotrivit unei soluţii legislative care să permită conversia la un curs alternativ, preia cuvântul.

„Dacă e adevărat ce spune dna. Paul, atunci e foarte grav şi cred că trebuie ca BNR să răspundă (…) Am stat şi eu de vorbă cu un client din Craiova. S-a dus la bancă şi banca n-a stat de vorbă cu el. A luat un apartament de 90.000 de euro, acum nu valorează mai mult de 35-40.000 de euro (…) Băncile de ce nu au făcut nimic? Cum e posibil să nu rezolvaţi problema? Eu nu sunt pentru soluţii populiste, să se ramburseze la valoarea de atunci, banii băncilor sunt de la alţi clienţi, dar nu sunt nici de acord să se ramburseze la o monedă doar ca băncile să aibă un profit imens”, spune parlamentarul.

Apoi îl ia la rost pe şeful de la ANPC.

„Este vreun interes de suntem atât de întârziaţi cu implementarea acestei directive? Când aţi văzut că toate măsurile sunt în favoarea clienţilor, ce aţi aşteptat un an de zile? Nu se poate să aveţi această atitudine, că de aceea sunteţi plătit de stat. Vă rog să fiţi foarte activ, să o implementăm în 2-3 luni”.

Dascălu susţine că este imposibilă o conversie a creditelor în condiţiile actuale în care clienţilor li se solicită garanţii suplimentare.

„Am solicitat în 2011 BNR ca băncile să informeze clienţii despre blocarea francului. Nu au făcut nimic. S-a dat exemplul acela cu cei 14.000 de clienti care au primit oferte si au facut conversie doar 400. Păi, normal, nici eu nu mi-as permite, dacă mă pun să vin cu încă 2-3 apartamente”.

Se pare că deputaţii din sală nu ştiau de ultima normă emisă de BNR – încă în consultare publică – ce va permite conversia creditelor fără reevaluarea garanţiilor şi bonităţii debitorilor. Dănescu de la ARB ştia de normă, dar s-a referit doar la jumătate din ea, cea care priveşte Electorata.

Ipoteza banului scos din ţară

Adrian Merka, deputat din partea minorităţilor naţionale, întreabă, superstiţios: „bat în lemn, dar aşteptăm să se întâmple ceva şi cu euro?”. Este de părere că băncile străine au scos bani din România, banii românilor, mai exact.

„Câţi bani au fost transportaţi din România la băncile mamă? Păi, sunt banii lor sau banii noştri?”.

Au cel puţin Bacul

Vasile Popeangă (PSD) îl înţeapă pe reprezentantul AURSF şi se îndoieşte că clienţii băncilor n-ar putea să-şi negocieze singuri situaţia. Cere şi el date de la autorităţi.

„Dumneavoastră faceţi muncă preventivă? (…) Eu cred că clienţii ăştia au un mimin de 12 clase (…) Cred că instituţiile statului trebuie să vină cu nişte date concrete, cu calcule de impact. Să luăm şi noi o decizie”.

Popeangă, cu un ton profetic, aduce aminte de episodul OUG 50/2010, când după discuţii seculare în aceeaşi comisie, cam în aceeaşi componenţă, şi o întrecere de populism în amendamente, legea a fost schimbată din favoarea consumatorilor în cea a băncilor.

„Atunci când a fost cu OUG 50 rezolvasem nişte probleme şi au fost întoarse, în favoarea sistemului bancar”, spune deputatul PSD.

Ipoteza vasalităţii

Anton Doboş (PNL) e sceptic că discuţiile la care asistă au vreun sens, că Parlamentul, ori chiar România ar avea vreun cuvânt de spus în privinţa băncilor.

„Când a anunţat FMI stop-joc, aşa s-a întâmplat. Vine domnul premier şi zice, să vedem ce zice FMI, dacă zice stop-joc, aia se face”, spune Doboş.”Suntem în continuare vasalii Troicii şi nu putem lua o decizie, pentru că ei vor lua o decizie”, conchide deputatul.

Cu ocazia modificării OUG 50, responsabilitatea a fost aruncată tot pe FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, care ar fi ameninţat cu ruperea acordului, dacă legea rămâne în favoarea consumatorilor, deşi aceasta viza doar transparentizarea costurilor contractuale. Cert este că creditorii internaţionali s-au arătat împotriva Ordonanţei, o transpunere şi ea a unei Directive europene într-o formă extinsă. Dar aceeaşi poziţie au avut-o şi BNR şi băncile comerciale, şi încă nu e clar cine pe cine a convins şi cine cui a dictat, dacă a dictat.

Minciuna e şi păcat şi infracţiune

Şedinţa s-a încheiat cu solicitarea lui Viorel Ştefan ca băncile să prezinte date concrete până vineri, iar BNR să vină la audieri marţi, cu avertismentul că prezentarea de date incomplete Parlamentului este infracţiune. Acesta a solicitat un studiu de caz pe restructurarea unui credit mediu, în diferite scenarii.

Nu este clar ce date pot prezenta cei de la ARB, în condiţiile în care de fiecare dată au spus că legea nu dă voie băncilor să facă schimb de informaţii între ele, pentru că ar fi o cartelizare. Vineri, însă, caravana francului elveţian se va întoarce la Parlament.