ANPC cere Justiţiei să declare abuzivă dobânda creditelor OTP Bank. Termenul e săptămâna viitoare

Litigiul dintre ANPC şi OTP Bank are primul termen „real” săptămâna viitoare, pe 8 aprilie, la 14 luni după ce a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti. Şi acest dosar s-a plimbat între secţiile de contencios şi cele de civil de la Tribunal, pentru ca în cele din urmă un conflict de competenţă să fie tranşat de Curtea de Apel Bucureşti şi litigiul să fie retrimis Secţiei a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, de unde plecase.

Potrivit cererii de chemare în judecată, furnizată de Tribunal la cererea ECONOMICA.NET, ANPC vrea să elimine clauza de dobândă din contractele băncii cu capital unguresc OTP Bank semnate înainte de 2010. De asemenea, ANPC cere instanţei să oblige OTP Bank să restituie clienţilor banii pe care i-a încasat din clauzele presupus abuzive.

ANPC a introdus această acţiune după 1 octombrie 2013, dată de la care Legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între profesionişti şi consumatori a fost modificată. Noile prevederi spun că o acţiune formulată de către ANPC sau o asociaţie de consumatori cu peste 3.000 de membri duce la eliminarea clauzelor constatate de instanţe ca fiind abuzive din toate contractele încheiate de profesionistul reclamat.

Dobânda care variază când vrea banca

ANPC a dat în judecată OTP Bank după ce a primit cinci reclamaţii de la consumatori şi a întocmit un procesul-verbal.

Autoritatea consideră ca fiind întemeiate plângerile care vizează clauza de dobândă din contractele de credit ipotecar pentru consum şi din contractele de credit imobiliar. ANPC susţine că prin acele clauze OTP îşi aroga dreptul de a modifica discreţionar rata curentă a dobânzii în funcţie de interesul propriu, fără motive întemeiate, înscrise în contracte. După acordarea creditelor, OTP a mărit dobânzile clienţilor, în ciuda scăderii indicatorilor de referinţă din piaţă.

În cazul contractelor de nevoi personale cu ipotecă, rata dobânzii curente este precizată la punctul 5.1. din contract, iar pentru contractele de credit imobiliar la punctul 6.1. La punctele 5.2. şi 5.3., respectiv 6.2. şi 6.3., OTP descrie modul de variaţie a dobânzii:

„5.2./6.2. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda poate fi modificată in mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex EURIBOR (EUR) / LIBOR (CHF) ROBOR (RON), etc) fără a exista consimţământul Clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat Începând cu data de aplicare stabilită de bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate”

5.3./6.3. Noul procent de dobândă va fi comunicat Împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa de corespondenţă specificată de acesta sau prin afişare la sediile unităţilor bancare.

Clientul consimte această metodă de notificare suficientă, nefiind necesară Încheierea unui act adiţional la prezentul contract de credit. În acest sens renunţând la orice eventuală plângere/opoziţie/contestaţie ulterioară”, se arată în contractele OTP, potrivit cererii de chemare în judecată.

Dobânda a variat, în realitate, după politica băncii, care nu a coincis şi cu interesele clienţilor. Astfel, deşi toţi indicatorii la care face referire OTP Bank au scăzut, clienţii au plătit dobânzi mai mari decât cele valabile la data semnării contractelor, iar dobânzile mai mari înseamnă rate lunare mai mari şi o sumă totală de rambursat mai mare. Astfel, reclamanţii cu credite de nevoi personale în franci elveţieni aveau iniţial dobânzi de 5,7%, care au crescut apoi la 6,99%.
Cei cu credite imobiliare aveau dobânzi de 5,5%, care au crescut apoi la 6,49%. În niciun caz dobânzile nu au scăzut ulterior, deşi referinţa Libor a scăzut constant începând cu 2008, pe fondul crizei financiare şi a relaxării monetare începute de Banca Centrală a Elveţiei. În momentul de faţă, Libor înregistrează valori negative.

OTP a început să utilizeze valoarea Libor abia din toamna anului 2010, când a implementat OUG 50/2010. Doar că OTP a calculat marje de dobândă noi, rezultate din scăderea Libor de la acel moment din dobânda mărită. Astfel, clienţii s-au trezit că au marje fixe mai mari decât era dobânda iniţială a creditelor, din moment ce valoarea Libor era cu mult mai mică în 2010 (aproape de 0%) decât în 2006-2008 când au fost acordate creditele – o diferenţă de peste 2,5 puncte procentuale.

În cazul reclamanţilor, nivelul dobânzilor nu a mai fost calculat în funcţie de Libor, din moment ce aceştia au refuzat actele adiţionale emise cu ocazia OUG 50/2010, care erau considerate ca fiind acceptate tacit, în temeiul prevederilor din legea 288/2010 de aprobare a ordonanţei.

ANPC consideră că este evident că nu a existat negociere în cazul acestor contracte, acestea fiind contracte preformulate de adeziune.

„Contractele de credit bancar încheiate sunt contracte de adeziune, clauzele la care s-a făcut referire în procesul-verbal au fost prestabilite de către bancă, fără posibilitatea oferită consumatorilor de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze, şi după cum se va observa la un studiu atent al contractelor reclamate, clauzele sunt per ansamblu în aceeaşi formulare pentru toţi clienţii, cu mici diferenţe de la un contract la altul în funcţie de particularităţile specifice opţiunilor personale ale clienţilor”, se arată în cererea de chemare în judecată.

ANPC susţine că aceste clauze crează un dezechilibru major pentru clienţi, fapt ce se poate vedea şi din modul în care s-au derulat contractele.

Potrivit autorităţii guvernamentale, modul în care au fost formulate aceste clauze dă dreptul băncii de a modifica dobânda când consideră oportun, „cu alte cuvinte modifică dobânda doar în favoarea sa prin majorare şi fără a avea o motivaţie întemeiată, sau fără să fi analizat oportunitatea micşorării acesteia aşa cum prevede clauza contractuală”. Astfel, spune ANPC, „clauză de modificare a dobânzii este contradictorie, majorarea se face în funcţie de politica băncii şi nu doar de evoluţia indicelui de referinţă LIBOR (CHF)”.

Clauza „vag formulată” este „în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe”, spune ANPC, şi încalcă legea 193/2000, din moment ce pune toate eventualele creşteri de costuri ale băncii pe seama consumatorului.

ANPC cere eliminarea clauzei din toate contractele şi restituirea sumelor „percepute în mod nejustificat, constituind astfel o plată nedatorată”. Astfel, decizia instanţei, în cazul în care este admisă cererea ANPC, având în vedere jurisprundeţa de până acum, ar putea consta în recalcularea dobânzii în funcţie de Libor începând cu momentul acordării creditelor. Asta se traduce prin marje fixe de 2 – 4 puncte procentuale şi o dobândă curentă şi mai mică, având în vedere că ratele Libor sunt negative. Acest lucru ar ajuta cu siguranţă debitorii cu credite în franci elveţieni, însă măsura ar trebui să se aplice şi la cei cu credite în alte valute luate în aceleaşi condiţii. Clienţii ar putea primi şi sume consistente înapoi din diferenţele de dobândă.

OTP Bank este în topul băncilor care au litigii cu clienţii şi a pierdut cea mai mare parte dintre ele.

Tribunalul Bucureşti este instanţă de fond, iar decizia este atacabilă cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, care va da decizia definitivă.

Laura Andrei, preşedintele Tribunalului, a declarat în urmă cu o lună pentru ECONOMICA.NET că o soluţie pe fond ar trebuie să vină, în mod normal, rapid, în două, maximum trei termene de judecată.