Dacă, în 1994, persoanele cu vârsta de până la 15 ani reprezentau 18,6% din populaţia Uniunii Europene, în 2014, aceştia reprezentau doar 15,6% din populaţia blocului comunitar. În cazul în care tendinţa se va menţine, în 2050, copiii vor reprezenta doar 15% din populaţia UE.
Irlanda a avut, în 2014, cea mai mare pondere a copiilor în totalul populaţiei, de 22%, urmată de Franţa (18,6%) şi Marea Britanie (17,6%). La polul opus, s-a aflat Germania, unde copiii reprezintă 13,1% din populaţie. Media la nivelul UE este de 15,6%, iar România se situează imediat sub această medie, cu o pondere de 15,5%.
Eurostat estimează că, în 2050, copiii vor avea o pondere de 15,2% în populaţia României, în condiţiile în care vor fi 2,728 milioane, faţă de 3,095 milioane în 2014 şi 4,878 milioane în 1994.
Raportul Eurostat mai arată că, la nivelul UE, vârsta medie la care tinerii părăsesc casa părinţilor era de 26,1 ani în 2013, dar există diferenţe semnificative în rândul statelor membre. Ţările nordice sunt de departe ţările unde tinerii părăsesc cel mai devreme casa părinţilor, vârsta medie fiind de 19,6 ani în Suedia, de 21 de ani în Danemarca şi de 21,9 ani în Finlanda.
La polul opus se situează tinerii din Croaţia, care părăsesc casa părinţilor la vârsta medie de 31,9 ani, urmaţi de cei din Slovacia (30,7 ani), Malta (30,1 ani) şi Italia (29,9 ani). În România, vârsta medie la care tinerii părăsesc casa părinţilor era de 28,5 ani în 2013, peste media din UE.
De asemenea, chiar dacă în fiecare ţară membră a UE fetele tind să plece din casa părinţilor mai repede decât băieţii, cele mai mari diferenţe între cele două sexe se regăsesc în Bulgaria (26,8 ani pentru fete şi 31,3 ani pentru băieţi), România (26,2 vs 30,7) şi Croaţia (30,2 vs 33,7).