Pentru Putin, este vorba mai degrabă de o tranzacţie: cine este proprietarul mass media controlează ceea ce difuzează aceasta, scrie Jill Dougherty, fosta şefă a biroului CNN din Moscova, expertă în spaţiul rus, în publicaţia The Atlantic.
Dougherty a stat de vorbă cu purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, care i-a spus că liderul de la Kremlin procesează cantităţi imense de informaţii şi de date. Întâi de toate, biroul de presă şi cel de comunicare ale administraţiei prezidenţiale pregătesc o revistă a presei interne – federală şi regională – pe baza surselor tipărite şi online. ‘Avem oameni special desemnaţi care lucrează 24 de ore din 24, pregătesc rezumate TV. Înregistrăm pentru el (pentru Putin) în timpul zilei jurnalele TV ale posturilor federale (ruseşti). Evident, este foarte greu pentru el să se uite la ştiri, aşa că facem rezumate, versiuni prescurtate ale ştirilor televizate, împărţite pe teme’, pe care Putin le urmăreşte seara în drum spre casă, explică Peskov. ‘Este foarte convenabil (…) (Putin) poate folosi cele 20 de minute (dedicate examinării acestor rezumate) pentru a înţelege cu adevărat ceea ce s-a întâmplat în timpul zilei în materie de informaţie’, adaugă Peskov.
Fosta şefă a biroului CNN din Moscova aminteşte o declaraţie din 2013 a lui Putin, care spunea că la şefia resurselor de informaţii ale statului ar trebui să fie oameni patrioţi, ‘oameni care apără interesele Federaţiei Ruse. Acestea sunt resurse de stat şi aşa vor rămâne’. Dougherty comentează că, din prima zi a mandatului său, Putin s-a grăbit să domine peisajul mass media din Rusia, aducând nu doar presa de stat, ci şi pe cea privată sub influenţa Kremlinului.
Dougherty este de părere că Putin urmăreşte o strategie bicefală. În interior, guvernul său restricţionează comunicarea internă – în special la televiziuni, urmărite de cel puţin 90% din populaţie, dar şi la ziare, posturi de radio şi, din ce în ce mai mult, pe Internet. Presa proguvernamentală este inundată cu mesaje de la Kremlin, iar presa independentă este împinsă – subtil, dar decisiv – către irelevanţă şi dispariţie. În acelaşi timp, în afara ţării, Putin se poziţionează în postura unui renegat, prin intermediul televiziunii ruse RT – cunoscută în trecut sub titulatura de Russia Today -, a cărei menire este să distrugă monopolul Occidentului asupra ‘adevărului’, explică Dougherty. Kremlinul pare să mizeze pe faptul că informaţia este cea mai importantă armă a secolului al XXI-lea şi că este capabil să folosească această armă mai eficient decât rivalii săi.
Rusia este blocată într-o ‘confruntare informaţională, într-o confruntare ideologică’, spune Peskov. ‘Uneori, informaţia începe să domine realitatea şi s-o altereze, la fel ca o oglindă spartă. Iată de ce cu cât îţi asiguri mai bine prezenţa în fluxurile informaţionale globale cu atât ai mai mare succes în a livra punctul tău de vedere… Trebuie să ai un foarte sofisticat şi foarte dezvoltat sistem de comunicare a propriilor idei şi a propriilor puncte de vedere către comunitatea internaţională’, susţine Peskov, iar RT este cea mai importantă armă a Kremlinului în războiul comunicaţional, apreciază Dougherty.
Fosta şefă a biroului CNN la Moscova concluzionează că Vladimir Putin a acţionat metodic pentru a face un monopol din controlul Kremlinului asupra mass media ruse, atât în interiorul, cât şi în afara ţării. Ea citează estimări neoficiale care sugerează că executivul rus cheltuieşte aproape un miliard de dolari pe transmisii internaţionale, mare parte dintre aceşti bani fiind destinaţi RT. Peskov apreciază că cifra este exagerată, dar adaugă: ‘De fapt, am fi bucuroşi să cheltuim mai mult şi am fi fericiţi să cheltuim miliarde de dolari, pentru că întreaga lume este ostatica informaţiei’.