A doua diferenţă. Bine pentru copiii nostri
Pui costurile in spinarea tuturor, gandesti echitabil si asezi o responsabilitate mai mare pe spatele celor care au beneficiat puternic de fructele cresterii economice in perioada de expansiune sau/si arunci in spatele generatiilor viitoare povara neputintei din trecut si prezent.
Putem vedea cu totii un alt mod de raportare la generatiile viitoare, cat pui povara acum si cat arunci in viitor. Este o veste buna pentru copiii noştri. Rata de creştere a datoriei publice este din ce în ce mai mică, ceea ce înseamnă că răspundem angajamentului privind renunţarea la modelul guvernării pe datorie, îmbrăţişat cu succes în urmă cu câţiva ani.
Nu mai aruncăm pe generaţiile viitoare finanţarea cheltuielilor noastre, în excedent faţă de venituri. Nu mai suim povară pe umerii copiilor noştri. Sigur, era mai comod să guvernezi pe datorie şi să arunci toate problemele în viitor. Am spus stop acestui sistem, încercând măsuri de stimulare în matricea de constrângeri bugetare existentă, fără a afecta echitatea intergeneratională.
Consolidarea fiscală din anii 2009-2013 a condus la deficite bugetare mai mici şi deci la o presiune mai redusă pe creşterea datoriei publice. România se află cu circa 4 puncte procentuale din PIB sub pragul de sustenabilitate pe datoria publică, ţinând cont că avem un buffer de 5 miliarde euro în Trezorerie, utilizat pentru finanţarea necesarului brut de finanţare pentru o perioadă de peste 4 luni. Creşterea încrederii în economia românească a condus la randamente minim istorice la împrumuturile interne şi externe, fapt ce s-a transpus, alături de alţi factori, în plăţi mai mici cu dobânzile la datorie.
Graficul de mai jos arată modificarea procentuala nominala a cheltuielilor cu dobânzile an al an si situatia pe primele doua luni din 2014 raportata la aceeasi perioada a anului trecut datele sunt sugestive.
Din punct de vedere macroeconomic, o rată de creştere mai mică a plăţilor cu dobânzile are o serie de efecte benefice în economie. Ne poate ajuta să ieşim din prociclicitatea politicii fiscal-bugetare şi poate mări spaţiul fiscal pentru măsuri de stimulare a sectorului privat competitiv, singurul în măsură să creeze locuri de muncă stabile. Mai mult, asociate unei datorii mai mici, reducerea plăţilor de dobânzi poate fi asociată pe termen mediu unor rate reduse ale dobânzii pentru sectorul privat şi foarte probabil cu rate mai ridicate de creştere economică. În plus, se reduce senzitivitatea economiei româneşti la şocurile exogene, externe sau interne.
Evolutia unui alt indicator confirmă faptul că procesul de consolidare fiscală poate oferi – în condiţii normale – premise pentru finanţe publice sănătoase în viitor, ipoteză în care se pot consolida măsurile de stimulare începute în 2012. Astfel, proiecţia nevoii de finanţare pentru România arată o reducere a dependenţei de pieţele financiare interne şi externe.
Conform datelor oferite de Ministerul Bugetului necesarul de finantare al României va scădea in 2014 cu 10 miliarde lei fata de 2013, iar la anul se va reduce cu 14 miliarde lei fata de anul curent. Un proverb chinez spune ca un guvern isi poata masura performanta si prin modelul in care asigura bunastare generatiilor viitoare.
Cred că trebuie să avem o atitudine corectă faţă de cei care vin după noi. A lăsa datorii din ce în ce mai mari de plătit, proces tradus foarte probabil în impozite şi taxe mai mari în viitor nu reprezintă ceva sustenabil.