Fidel Castro, părintele revoluţiei cubaneze, care a condus cu o mână de fier ţara şi a sfidat superputerea americană timp de peste o jumătate de secol, înainte de a-i ceda în 2006 puterea fratelui său Raul, a murit vineri seara la vârsta de 90 de ani, notează sâmbătă AFP, citat de Agerpres.
Trupul neînsufleţit al lui Fidel Castro va fi incinerat sâmbătă, a anunţat fratele său, actualul preşedinte, Raul Castro.
‘Potrivit voinţe exprimate de camaradul Fidel, rămăşiţele sale pământeşti vor fi incinerate în primele ore ale zilei de sâmbătă’, a anunţat actualul preşedinte, la televiziunea de stat.
În aprilie 2011 renunţase la ultimele responsabilităţi oficiale, postul de prim secretar al Partidului Comunist din Cuba (PCC) revenindu-i tot lui Raul Castro, numărul doi de la formarea partidului în 1965.
Fostul preşedinte a dispărut total din viaţa publică între lunile februarie 2014 şi aprilie 2015, ceea ce a alimentat numeroase speculaţii privind starea sa de sănătate.
În ultimul an şi jumătate, chiar dacă deplasările sale au rămas limitate, reîncepuse să-şi publice ‘reflecţiile’ şi primea la reşedinţa lui personalităţi şi demnitari străini.
Decesul său, la numai doi ani după anunţul istoric al apropierii între Cuba şi SUA, vine să întoarcă definitiv pagina Războiului Rece, care a adus lumea în pragul unui conflict nuclear în timpul crizei rachetelor în octombrie 1962.
Raul Castro, 85 de ani, a început în ultimul deceniu un proces lent de ‘defidelizare’ a regimului, definit în aprilie 2011 prin adoptarea la un congres istoric al PCC a unui ansamblu de măsuri economice menit să salveze Cuba de la faliment.
Tot Raul Castro a orchestrat apropierea istorică anunţată în decembrie 2015 cu SUA, arătând un pragmatism cu totul diferit de antiamericanismul visceral al fratelui său.
Celebru prin izbucnirile şi discursurile sale interminabile, ca şi pentru uniforma de culoare verde oliv, trabucul şi barba legendară, Fidel Castro a fost un simbol al luptei împotriva ‘imperialismului american’, dar cu un bilanţ nefericit în materie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Fiul unui mare proprietar de pământuri spaniol, Fidel Castro şi-a surprins proprii partizani întorcându-se spre Moscova la puţin după ce a cucerit puterea în ianuarie 1959.
El a sfidat 11 preşedinţi americani şi a supravieţuit unor numeroase comploturi de asasinat (638, conform Guinness Book), precum şi unei tentative eşuate de debarcare a unor exilaţi cubanezi susţinuţi de CIA în Golful Porcilor, în sudul insulei, în aprilie 1961.
Preşedintele american John F. Kennedy a decretat puţin mai târziu, în februarie 1962, un embargou comercial şi financiar, încă în vigoare şi care apasă greu asupra economiei cubaneze, în pofida unor relaxări decise de administraţia Obama în cadrul dezgheţului.
Tovarăş de arme cu luptătorul de gherilă argentinian Ernesto ‘Che’ Guevara, Fidel Castro s-a dorit şi exportator al revoluţiei marxiste în America Latină şi în Africa, mai ales în Angola, unde trupele cubaneze au luptat timp de 15 ani.
Revoluţia sa suscită încă o certă fascinaţie, iar regimul său se laudă cu eradicarea analfabetismului şi cu un sistem de sănătate eficient şi accesibil celor 11,1 milioane de locuitori ai insulei, o performanţă rară pentru o ţară din America Latină.
Destrămarea URSS în 1991, principalul sponsor al regimului cubanez, a provocat însă o lovitură teribilă economiei insulei. Populaţia s-a confruntat cu mari penurii, iar Castro a decretat o ‘perioadă specială în timp de pace’, mulţi prezicând sfârşitul regimului său.
Maestru al supravieţurii politice, El ‘Lider Maximo’ a găsit o nouă sursă de venituri pentru Cuba, prin turism, dar mai ales noi aliaţi, China şi Venezuela preşedintelui Hugo Chavez, prezentat de Fidel Castro drept ‘fiul său spiritual’.
Şi-a creat însă foarte numeroşi inamici şi critici, concentraţi mai ales printre exilaţii cubanezi la Miami, care l-au considerat un tiran nemilos.
În cele din urmă, nu eforturile Washingtonului sau ale exilaţilor cubanezi, şi nici prăbuşirea comunismului sovietic nu au pus capăt conducerii ale. Boala a fost cea care l-a obligat să-i cedeze puterea fratelui său mai mic, Raul, mai întâi provizoriu în 2006, apoi definitiv în 2008.
Castro şi-a ţinut întotdeauna secretă viaţa privată. Partenera sa Dalia Soto del Valle, alături de care a trăit începând din anii 1960 şi împreună cu care are cinci fii, ar urma să asiste la funeraliile celui care mai are cel puţin încă trei copii – printre care o fată ce trăieşte la Miami -, cu alte trei femei.