A murit Nelson Mandela. Fostul preşedinte sud-african avea 95 de ani

Nelson Mandela, în vârstă de 95 de ani, eroul luptei împotriva apartheidului, a murit la domiciliul său din Johannesburg, a anunţat joi seara preşedintele sud-african Jacob Zuma, pentru postul de televiziune publică.

„Fostul preşedinte Nelson Mandela ne-a părăsit (…), acum se odihneşte în pace. Naţiunea l-a pierdut pe unul dintre cei mai iluştri fii ai săi”, a declarat Zuma, în jurul orei 21.30 GMT (23.30, ora României).

„Poporul nostru a pierdut un tată”, a adăugat el, anunţând că steagurile vor fi coborâte în bernă începând de vineri şi până la înmormântare, a cărei dată nu a fost precizată.

„Ne exprimăm profunda recunoştinţă pentru o viaţă în serviciul oamenilor acestei ţări”, a afirmat preşedintele sud-african.

„Acesta este un moment de durere profundă (…) Te vom iubi mereu, Madiba”, a spus Zuma.

Nelson Mandela, care a fost primul preşedinte de culoare al ţării (1994-1998), a fost spitalizat în perioada 8 iunie – 1 septembrie din cauza unei recidive a unei infecţii pulmonare, cauzată probabil de tuberculoza contractată în închisoare.

Problemele de sănătate ale lui Nelson Mandela

În 1985, la închisoare, Nelson Mandela a fost operat de prostată hipertrofiată care îi bloca fluxul urinar. El avea, pe atunci, 67 de ani.

În 1988, eroul luptei antiapartheid cunoaşte cea mai serioasă problemă de sănătate, fiind internat la Spitalul din Stellenbosch, în apropiere de Cape Town (sud-vest), după ce s-a plâns de o puternică tuse contractată din cauza umidităţii din celula de la închisoare.

Pentru că suferă de tuberculoză, medicii îi drenează doi litri de lichid din plămâni şi Mandela petrece şase săptămâni la spital, după care este transferat, în convalescenţă, într-o clinică mai apropiată de închisoarea sa, unde va fi primul pacient de culoare.

În 2001, la 11 ani după eliberare, fostul preşedinte este tratat prin radioterapie de cancer la prostată. Anul următor, el declară pentru jurnalişti că s-a vindecat definitiv.

În plus, anii de muncă forţată în carierele de calcar de pe Robben Island i-au afectat glandele lacrimale, atacate de alcalinitatea rocilor.

La câteva luni după alegerea ca preşedinte al Republicii, în timpul primului scrutin multirasial din 1994, el a fost operat de cataractă. Din cauza restricţiilor foarte riguroase, fotografii nu sunt autorizaţi să utilizeze flashuri în prezenţa sa.

La 25 ianuarie 2011, la vârsta de 92 de ani, Mandela este spitalizat timp de două zile pentru o infecţie respiratorie acută.

El este internat din nou la spital pe 25 februarie 2012 din cauza unor dureri abdominale, dar părăseşte instituţia a doua zi după ce este supus unei colonoscopii, o intervenţie medicală pentru a vedea direct cavitatea abdominală în vederea stabilirii unui diagnostic. Atunci, medicii au considerat că nu avea nimic grav.

La 8 decembrie 2012, el este spitalizat la Pretoria din cauza unei infecţii pulmonare. Câteva zile mai târziu, pe 15 decembrie, este supus cu succes unei endoscopii pentru a-i extrage calculi biliari.

După 18 zile de spitalizare – cea mai lungă internare în spital din 1988 – el este externat şi continuă să primească îngrijiri medicale la domiciliul său din Johannesburg. Medicii săi l-au declarat vindecat la 6 ianuarie 2013.

Mandela este spitalizat timp de 24 de ore în zilele de 9 şi 10 martie 2013 pentru examene medicale, ale căror rezultate sunt „satisfăcătoare”, potrivit preşedinţiei sud-africane.

BIOGRAFIE: Nelson Mandela, simbolul libertăţii şi reconcilierii

Fostul preşedinte sud-african Nelson Mandela, stins din viaţă la vârsta de 95 de ani, a fost rând pe rând un militant antiapartheid înverşunat, deţinutul politic cel mai celebru din lume şi primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

Lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituţionalizeze segregaţia în Africa de Sud, Mandela, în vârstă de 94 de ani, a petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990.

Din spatele gratiilor, el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta şi organiza concerte pentru a fi eliberat.

Însă, chiar înainte să fie eliberat, el a învăţat să-şi înţeleagă adversarii – cunoscându-le limba, afrikaans, şi poezia – să-i ierte şi să lucreze cu ei. Aceasta îi va aduce Premiul Nobel pentru Pace în 1993, împărţit cu ultimul preşedinte al regimului de apartheid, Frederik De Klerk.

Arhiepiscopul Desmond Tutu, o altă figură a luptei antiapartheid distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace, l-a calificat drep „icoana mondială a reconcilierii” care a reuşit să facă din ţara sa o democraţie multirasială şi relativ stabilă.

Sub culorile Congresului Naţional African (NAC), Mandela a fost primul preşedinte al noii „naţiuni curcubeu”, în perioada 1994-1999.

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Transkei (sud-est), în clanul regal Thembu al etniei xhosa.

Ulterior, el s-a mutat în satul vecin Qunu, unde a petrecut, conform spuselor sale, „anii cei mai fericiţi” – o copilărie liberă la ţară probabil idealizată -, după care a primit o bună educaţie.

În timp ce învăţătorul său l-a numit Nelson, tatăl său îl striga Rolihlahla („cel care creează probleme”, în xhosa). Mandela s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.

– „Deţinutul 46664”

În timpul studenţiei, el a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare (sud) din cauza un conflict cu privire la alegerea reprezentanţilor studenţilor. Înainte de exmatriculare, a fugit din familie, la vârsta de 22 de ani, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată.

Sosit la Johannesburg, tânărul impetuos ia atitudine împotriva segregaţiei faţă de persoanele de culoare. El se întâlneşte cu Walter Sisulu, care îi devine mentor şi un prieten apropiat, şi intră prin intermdiul său în ANC.

Mare iubitor de femei şi boxer în timpul liber, el îndeplineşte, pe atunci, munci diverse şi studiază pentru a deveni avocat.

Împreună cu Oliver Tambo şi alţi lupi tineri, Mandela fondează Liga de Tineret a ANC şi preia rapid conducerea unui partid considerat prea slab în faţa unui regim care a instituţionalizat apartheidul în 1948.

După interzicerea ANC în 1960, Nelson Mandela, arestat în numeroase rânduri, trece în clandestinitate, prezidând crearea unei aripe armate a ANC.

Arestat din nou în 1962, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă doi ani mai târziu.

În timpul procesului, Mandela pronunţă o pledoarie sub forma unei profesiuni de credinţă. „Eu am luptat împotriva dominaţiei albilor şi am luptat împotriva dominaţiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie cu şanse egale. Sper să trăiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Însă, dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, a spus el.

El a petrecut 18 din cei 27 de ani de închisoare pe Robben Island, o insulă mică din largul oraşului Cape Town.

Regimul sever de detenţie la care a fost supus s-a relaxat în ultimii ani, atunci când a stabilit contacte secrete cu regimul de apartheid din ce în ce mai asediat.

În cele din urmă, „deţinutul 46664” a fost eliberat la 11 februarie 1990. Fotografia de la ieşirea din închisoare, alături de soţia sa Winnie, muza rezistenţei faţă de regim, face înconjurul lumii.

Africa de Sud se apropie de un război civil, dar adeversarii de ieri reuşesc să se înţeleagă şi organizează alegeri democratice la 27 aprilie 1994. Ele sunt câştigate detaşat de ANC.

Adulat de către persoanele de culoare, câştigând puţin câte puţin afecţiunea albilor uimiţi de lipsa dorinţei de răzbunare, preşedintele a devenit pentru o naţiune întreagă „Madiba”, numele său de clan şi apelativ afectuos.

În 1998, în ziua împlinirii vârstei de 80 de ani, el s-a căsătorit pentru a treia oară cu Graça Machel, văduva fostului preşedinte mozambican Samora Machel.

Mandela s-a retras din activitatea politică în 1999, urmând să-şi împartă timpul între Johannesburg şi Qunu. De câteva ori a fost internat la spital pentru a fi tratat, mai ales de o infecţie pulmonară, cauzată probabil de tuberculoza contractată în închisoare.

Mandela, care nu a mai apărut în public din 2010, a devenit un fel de erou mitic, de neatins, invocat atât de putere, cât şi de opoziţie, zâmbindu-le în fiecare zi tuturor compatrioţilor … de pe bancnote.