Acest ministru bun şi aritmetica lui înşelătoare. Ghid de „veşti bune”

Un milliard de euro. Pe an. Curiozitatea ne împinge la o jumătate de calcul, dar abia după ce ne revenim. Aflăm că Albania are un consum de electricitate de 4,67 TWh (date din 2010, sursa The World Factobook, baza de date a CIA). Pentru uşurinţa calculului, luan un consum de 5 TWh, că nu plătim noi factura, şi aflăm că, pentru a ieşi, sau cum doriţi, intra în ţară miliardul lui Niţă, ar însemna ca producătorii români de energie să primească, la un calcul grosier, 200 de euro pe fiecare megawat vândut consumatorului albanez, asta în condiţiile în care noi am asigura întregul consum al ţării. Nu este cazul, dar am vrut să semnalăm anomalia.

Mai departe, matematica elementară ne oferă alte surprize. “Ministrul Economiei, Constantin Niță, a negociat și a bătut palma cu omologul său albanez pentru un contract de un miliard de euro pe an. Contractul prevede exportul unei cantități de 2,5 TWh de electricitate pe an”, au spus sursele menționate”zice ştirea. Miliardul pus în mod egal în cârca fiecărui MWh arată un preţ de 400 de euro pe bucata. Ştiţi cu cât se vinde curentul în România pe piaţă la noi (Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale de pe platforma OPCOM)? Cam 160-170, dar de lei, adică de zece ori mai puţin.

Cu alte cuvinte, producătorul român de curent care oricum are probleme în a vinde pe piaţa locală din motive de supracapacitate, a găsit, graţie lui Niţă, soluţia de a vinde de zece ori mai scump (la preţul asta, discuţia despre costul de tranzit prin reţeaua vecinilor nu mai are rost) în Albania. Pentru cei mai puţin obişnuiţi cu piaţa de energie, care au râs, probabil, vă spunem că este imposibil.

Şi acum întrebarea. De ce ies astfel de “informaţii”?

Există două variante. Prima: dl. ministru al Economiei, Constantin Niţă, a vorbit în cunoştinţă de cauză, ceea ce îl scuză oarecum, pentru că nu mai este ministru al Energiei, ci doar al Economiei. O chestiune plauzibilă oarecum, dat fiind că actualul ministru al Economiei, fost ministru al Energiei, a avut la un moment dat o mică problemă în a aprecia dimensiunile unui hectar, în metri pătraţi. Or, cum terawatul e mai complicat decat hectarul, pot apărea probleme şi mai mari de aproximare.

Lăsând gluma, chiar şi amară, la o parte, a doua variantă presupune doar lansarea unei fumigene, a unui “fonfleu” aşa cum se spunea în vremurile când politicienii aveau mai mult respect faţă de electorat şi jurnaliştii faţă de publicul lor.

Să ne explicăm! La ultima mişcare guvernamentală, cauzată de ieşirea liberalilor din Guvern, premierul Ponta a preferat soluţia aducerii unor oameni neimplicaţi politic în unele domenii, câteva dintre ele foarte sensibile în momentul de faţă, printre care Finanţe şi Energie. Dl. Niţă, membru PSD cu state vechi, nu a mai fost ministru delegat pentru Energie, ci a devenit ministrul Economiei. Adică peste ministrul delegat al energiei, dar fără a mai avea dreptul de administrare a companiilor energetice, adică cele mai importante active ale statului român la ora actuală şi, evident, unii dintre cei mai buni parteneri pentru contracte din care ei să piardă iar prietenii politici să câştige.

Potrivit unor surse care ştiu destule, Dl. Niţă încearcă mult, cât poate, să treacă din nou controlul companiilor energetice în subordinea lui şi a avut până acum câteva tentative, toate însă respinse chiar de premier. De fapt, Niţă încearcă să refacă, oarecum, fostul minister al Economiei din perioada anteUSL, care se ocupa şi de energie, şi care a fost spart tocmai pentru ca PSD să ia bucata de energie iar liberalul Vosganian să rămână doar cu sarea şi cuprul.

Cum nu prea îi iese, plusează. Un miliard de euro este o cifră care spune ceva oricărui cretin. Cum, dl. Niţă reuşeşte să aducă purcoiul ăsta de bani în ţară, este bun. Ştie dom’le! Păi să-l lăsăm să se ocupe de energie pentru că poate, nu-i aşa?

Nu o să uit niciodată o replica spusă prin şedinţele de sumar de redacţie din vremurile amintite mai sus, răspuns la auzul unor ştiri de-ţi creştea pulsul: “Frumos, acum să vedem dacă mai este şi adevărat!”.