Acordul asupra migraţiei UE-Turcia, posibilă victimă colaterală a loviturii de stat eşuate

Relaţiile cu turcii, deja tensionate în ultimele luni, s-au stricat şi mai mult după puciul ratat din 15 iulie, care a provocat valuri de epurări de o amploare care i-a şocat pe europeni.

‘Urmărim situaţia şi, evident, suntem neliniştiţi’, a admis miercuri ministrul imigraţiei elen, Yannis Mouzalas, a cărui ţară găzduieşte circa 57.000 de migranţi, blocaţi pe teritoriul ei după închiderea rutei balcanice.

Sosirile de migranţi în Grecia pe Marea Egee au crescut uşor după lovitura de stat ratată, dar numărul celor care ajung zilnic pe ţărmurile elene este de ordinul zecilor, adică departe de cele 1.700 de sosiri cotidiene înregistrate înaintea acordului din 18 martie.

‘Până în prezent, numărul persoanelor care sosesc pe insulele greceşti nu indică faptul că acordul nu este respectat’, a subliniat Mouzalas, dezminţind faptul că ar fi solicitat un ‘plan B’ în cazul în care Turcia ar înceta să stopeze fluxul migranţilor, al căror număr a ajuns la 850.000 pe coastele greceşti în 2015.

‘Există un risc sporit’ de a vedea acordul eşuând, a recunoscut totuşi în urmă cu câteva zile preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, relevând neliniştea europenilor.

Unii observatori se întreabă dacă Turcia poate fi considerată o ‘ţară terţă sigură’, cum preconizează Comisia. Acest concept juridic legitimează respingerea cererilor de azil în Europa ale sirienilor şi irakienilor care fug din calea războiului şi tranzitează Turcia, ei putând fi retrimişi în această ţară, potrivit acordului din 18 martie.

‘În acest stadiu’, Bruxellesul estimează că turcii le oferă în continuare o protecţie suficientă şi că acest aspect al acordului nu este repus în discuţie, a afirmat o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene în cursul săptămânii.

‘Am considerat întotdeauna că Turcia nu este o ţară terţă sigură, deci dacă nu era astfel ieri, nu este nici astăzi’, apreciază la rândul său Yves Pascouau, director al European Policy Center şi specialist în probleme de imigraţie într-un interviu pentru AFP.

Dar orice ar fi, ‘mai puţin de 500 de persoane au fost retrimise spre Turcia’ de la încheierea acordului cu Ankara, după ce au renunţat aproape toţi să ceară azil în Europa, observă el.

Pentru expert, în acest ‘joc unde două părţi se ţin în şah’ una pe alta, principala ameninţare pentru acordul privind migraţia rămâne problema scutirii de vize pentru turci în spaţiul Schengen, fără de care Ankara ameninţă să înceteze stoparea fluxului migrator.

‘Ţinând seama de modul în care se desfăşoară lucrurile în Turcia, mă îndoiesc că această scutire poate fi obţinută prea curând’, presupune Pascouau, subliniind că ea va trebui oricum să primească aprobarea ţărilor din UE şi a Parlamentului European.

Uniunea se angajase să accelereze ritmul acestui proces de scutire de vize în schimbul angajamentelor Ankarei, dar fără a renunţa la criteriile impuse care includ o modificare a legilor antiteroriste turce, considerate că aduc atingere libertăţii.

Deja puţin dispusă să accepte această reformă înaintea tentativei de lovitură de stat, puterea turcă pare să-şi fi înăsprit şi mai mult poziţia. ‘Cei despre care ne imaginam că sunt prietenii noştri iau partea puciştilor şi a teroriştilor’, a acuzat marţi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan.

‘Nu ne vom lăsa în niciun caz intimidaţi’, a avertizat cancelarul austriac Christian Kern, care a calificat joi negocierile de aderare a Turciei la UE drept ‘ficţiune’.

Ruperea negocierilor de aderare cu această ţară, pe care acordul din 18 martie preconiza să le ‘relanseze’, ar fi o ‘gravă eroare politică externă’, a avertizat totuşi joi Jean-Claude Juncker.

Potrivit lui Marc Pierini, fost ambasador al UE la Ankara şi analist la Carnegie Europe, ‘cel mai probabil UE şi Turcia, care au preocupări mai vitale decât liberalizarea vizelor, vor continua să aplice aspectele esenţiale ale acordului lor’.

Pierini se referă în special la componenta financiară a pactului, care urmăreşte să amelioreze primirea refugiaţilor sirieni pe teritoriul turc. După recentele reproşuri ale lui Erdogan, care vrea o deblocare mai rapidă a fondurilor, Comisia a anunţat că a mobilizat deja peste 2 miliarde de euro din cele 3 miliarde prevăzute pentru 2016 şi 2017.