Acţiunile Transgaz vândute la bursă vor fi împărţite în trei tranşe, cu preţ raportat la tranşa mare

În categoria investitorilor instituţionali intră instituţii de credit, firme de investiţii, organisme de plasament colectiv (fonduri de investiţii, societăţi de investiţii şi/sau societăţi de administrare a investiţiilor), societăţi de asigurare, fonduri de pensii şi societăţi de administrare a respectivelor fonduri de pensii, traderi şi companii fiduciare.

Preţul de vânzare al acţiunilor pentru investitorii instituţionali va fi stabilit la nivelul celui mai mic preţ de subscriere înregistrat în această tranşă, în cazul în care numărul total de acţiuni subscrise de aceştia va reprezenta mai puţin de 150% din numărul de acţiuni alocat, sau va fi egal cu preţul la care tranşa este subscrisă 150% sau, dacă un astfel de preţ nu există, cu cel la care tranşa este subscrisă la nivelul de subscriere imediat inferior celui de 150%, dacă numărul total de acţiuni subscrise de aceştia va reprezenta 150% sau mai mult din numărul de acţiuni alocat lor, relevă un document obţinut de MEDIAFAX.

Preţul astfel stabilit va fi aplicat tuturor investitorilor care dobândesc acţiuni în cadrul tranşei investitorilor instituţionali.

Tranşa investitorilor de retail va fi divizată în funcţie de mărimea subscrierilor.

Astfel, 8% din tot pachetul scos la vânzare este destinat pentru investitorii de retail care subscriu minim 1.001 acţiuni şi nu au impusă o limită maximă. În acelaşi timp, un pachet de 7% din acţiuni este pentru tranşa investitorilor de retail care subscriu între 10 şi 1.000 de titluri.

Mărimea tranşelor va putea fi ajustată la sfârşitul perioadei de ofertă, pentru a preveni o discrepanţă excesivă între nivelul de suprasubscriere al celor trei tranşe.

În tranşa investitorilor instituţionali, subscrierile vor putea fi efectuate la orice preţ cuprins într-un interval având o limită inferioară şi una superioară, care urmează să fie stabilite, iar pentru tranşa subscrierilor începând de la 1.001 acţiuni, toate subscrierile vor fi realizate la un preţ pe acţiune reprezentând limita superioară a intervalului stabilit pentru investitorii instituţionali.

Preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei cu subscrieri începând de la 1.001 acţiuni va fi egal cu preţul la care se vor vinde acţiunile în cadrul tranşei investitorilor instituţionali.

Pentru subscrierile mici, toate subscrierile vor fi realizate la un preţ reprezentând din nou limita superioară a intervalului de preţ stabilit pentru investitorii instituţionali.

Statul va oferi însă acestor mici investitori, cu subscrieri pentru 10-1.000 acţiuni, un discount la preţul de vânzare de 5%, dacă subscriu în primele trei zile ale ofertei, şi de 3%, dacă subscriu în restul perioadei de ofertă.

Astfel, preţul de vânzare al acţiunilor în cadrul tranşei subscrierilor mici va reprezenta 95% din cel stabilit pentru investitorii instituţionali, dacă se subscrie în primele trei zile lucrătoare, şi de 97% dacă se subscrie începând cu cea de-a patra zi lucrătoare din perioada de ofertă.

„Limita superioară a intervalului de preţ face parte integrantă şi indisolubilă din structura ofertei inclusă în prospect şi reprezintă preţul de subscriere pentru investitorii din tranşa subscrierilor mari şi tranşa subscrierilor mici. Practica internaţională este în sensul că investitorii de retail nu participă la stabilirea preţului, ci aceştia subscriu la un preţ fix, iar acţiunile le sunt vândute la preţul stabilit în tranşa investitorilor instituţionali, la care se poate aplica un discount. Aceasta practică este o consecinţă a faptului că gradul de înţelegere şi capacitatea de analiză a investitorilor institutionali este semnificativ mai mare decât cel al vastei majorităţi a investitorilor de retail. Prin urmare, aceasta practică stabileşte un mecanism de protecţie pentru investitorii de retail, astfel încât aceştia să nu ajungă în situaţia în care vor achiziţiona acţiunile vândute în ofertă la un preţ mai mare decât cel plătit de investitorii instituţionali. Prin urmare, întrucât preţul de vânzare al acţiunilor către investitorii de retail este determinat la finalul ofertei, trebuie stabilit care este preţul la care aceşti investitori vor subscrie în cadrul perioadei ofertei. Din aceste considerente şi în condiţiile în care, oricum, preţul pe care îl vor plăti este determinat prin raportare la preţul de vânzare stabilit pentru tranşa investitorilor instituţionali, nu este recomandabil şi practic ca investitorii de retail să poată subscrie la orice preţ, situaţie care ar genera confuzie şi, prin urmare, o cerere pentru acţiuni mai scăzută, ci trebuie să le fie indicat un reper de preţ, adică un preţ de subscriere fix”, este explicaţia din document.

Se arată astfel că, în lipsa unui interval de preţ, deci a unui preţ maxim, singurul reper de preţ ce ar putea fi indicat investitorilor de retail ar fi preţul minim, dar că un alt element ce trebuie luat în considerare la acest moment este acela că subscrierile în cele două tranşe de retail trebuie să fie pre-fianţate (subscrierea nu este validă decât în situaţia în care contravaloarea acesteia este virată în conturile colectoare), cerinţă instituită pentru eliminarea riscului de nedecontare a tranzacţiei.

„Astfel, rezultă cu claritate că, în situaţia în care preţul stabilit în tranşa investitorilor instituţionali este mai mare decât preţul minim, riscul de decontare nu va fi acoperit. Singura situaţie în care acest risc este eliminat este cea în care oferta are un interval de preţ (i.e. un preţ minim şi un preţ maxim), iar investitorii de retail subscriu la preţul maxim. Astfel, considerăm că existenţa unui preţ maxim este impusă de considerente de securitate a tranzacţiei, pentru asigurarea încasării în integralitate a sumelor rezultate în urma ofertei, precum şi în scopul evitării unor situaţii ce ar putea constitui un risc de imagine pentru ofertant:, susţine sursa citată.

Alocarea acţiunilor va fi efectuată prin metoda pro-rata, în conformitate cu reglementările specifice pieţei de capital şi cu prevederile prospectului de ofertă.

În document se mai arată că, în urma campaniei de pre-marketing desfăşurată de sindicatul de intermediere, nu a existat nicio indicaţie de interes din partea investitorilor instituţionali la un preţ egal sau mai mare decât preţul de piaţă al acţiunii şi că limita maximă a intervalului de preţ va fi stabilită la un nivel confortabil mai mare decât preţul de piaţă de la momentul ofertei, astfel încât să nu fie limitat în mod real în niciun fel potenţialul de maximizare de către stat al preţului de vânzare.

Colectarea subscrierilor în tranşa investitorilor instituţionali va fi realizată conform metodei „bookbuilding”, care presupune o comunicare structurată între Sindicatul de Intermediere şi investitorii instituţionali, astfel încât oferta să fie subscrisă cât mai devreme în apropierea nivelului minim de preţ din interval şi să permită acumularea de subscrieri la un preţ mediu în creştere şi suprasubscrierea ofertei pe o plajă largă de preţuri, precum şi suprasubscrierea confortabilă a ofertei cât mai aproape de nivelul superior al intervalului de preţ.

Documentul mai relevă că durata ofertei publice va fi stabilită prin derogare de la normele actuale de privatizare a societăţilor comerciale, care stabilesc o durată minimă a ofertei publice de 30 zile, deoarece legislaţia privind piaţa de capital stabileşte o durată minimă a ofertei publice de 5 zile lucrătoare, astfel că durata ofertei publice secundare Transgaz se va stabili prin raportare la normele juridice din legislaţia privind piaţa de capital. Măsura este argumentată prin faptul că o durată a ofertei de 30 zile este excesiv de lungă prin raportare nu numai la practica din România, dar şi la standardele internaţionale, şi că o durată foarte lungă a ofertei publice nu este de natură să crească şansele de succes ale acesteia, întrucât investitorii din tranşele de retail plătesc preţul acţiunilor la subscriere însă vor beneficia de acţiuni doar la decontarea ofertelor publice.

Concluzia autorităţilor este că, prin urmare, raportat la o durată de o lună de zile a ofertei, reiese că investitorul de retail care a plătit acţiunile în prima zi (ca efect al subscrierii) va beneficia de acţiuni peste o lună de zile, context în care investitorii ar fi descurajaţi să subscrie în primele zile ale ofertei şi, implicit, vor subscrie în ultimele zile ale ofertei.

Pachetul de 15% din acţiunile Transgaz pe care Guvernul le va vinde în perioada imediat următoare printr-o ofertă publică secundară derulată la bursă va însuma 1.766.077 acţiuni. Titlurile sunt evaluate în prezent la 374,4 milioane lei (84,8 milioane euro), în funcţie de cel mai recent preţ de la bursă, de 212 lei/acţiune.

La acest moment, Ministerul Economiei deţine 73,51% din titlurile companiei care gestionează sistemul pentru transportul gazelor naturale.

Guvernul a decis recent ca Transgaz şi Transelectrica să fie transferate de la Ministerul Economiei la Ministerul Finanţelor, pentru evitarea unui infringement din partea Comisiei Europene, dar actul normativ nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial.

Guvernul a promis iniţial Fondului Monetar Internaţional că va derula oferta publică secundară la Transgaz pentru 15% din acţiuni până la sfârşitul anului 2012, dar vânzarea nu a mai avut loc întrucât, în noiembrie 2012, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta au convenit să amâne procedura, considerând că momentul nu este prielnic.

Ultimul termen avansat pentru începerea vânzării la bursă este mijlocul lunii aprilie.