Actuala criză a determinat creșterea cererii de tancuri petroliere pentru depozitarea motorinei și a combustibilului pentru avioane
Interesul crescut pentru stocarea de combustibili pe nave, unul din cele mai clare semnale de supra-ofertă pe piaţă, vine într-un context în care marile companii de rafinare, în special cele din Europa, se confruntă cu una din cele mai slabe cereri din ultimii ani pentru motorină şi combustibil de avion, din cauza efectelor negative ale coronavirusului asupra cererii.
Compania Torm A/S, unul din cei mai mari proprietari de tancuri pentru produse petroliere, spune că interesul pentru stocarea de produse petroliere pe mare este în creştere. Traderii Glencore Plc, Vitol Group şi Mabanaft Group au închiriat deja tancuri petroliere pentru a stoca combustibili. De asemenea, firma Trafigura Group a închiriat săptămâna trecută 12 tancuri petroliere în ideea de a dispune de capacităţi de stocare pentru combustibili.
„Cererea europeană este analizată în contextul ameninţării unui al doilea val de infecţii cu Covid-19 pe continent. Interesul pentru stocarea de motorină pe mare va creşte”, spune Jay Maroo, analist la Vortexa Ltd.
La nivel global, cantitatea de motorină stocată în facilităţi plutitoare de depozitare a crescut cu 10% în primele două săptămâni ale acestei luni, potrivit Vortexa. Combustibilul de avion a înregistrat o creştere similară, ajungând la 12,5 milioane de barili, iar majoritatea se află în apropiere de coastele Europei.
Stocarea combustibililor în facilităţi plutitoare are loc atunci când preţul spot al petrolului este atât de mic comparativ cu lunile anterioare, încât traderii pot cumpăra ţiţei pe care să îl stocheze în tancuri şi să îl vândă ulterior cu profit, chiar dacă plătesc milioane de dolari pentru închirierea navelor. Această structură tipică pieţei petroliere este cunoscută sub denumirea de „contango”. Pentru ţiţeiul brut, „contango” înseamnă închirierea celor mai mari supertancuri petroliere pentru că acestea sunt cele mai rentabile atunci când este avut în vedere preţul per baril. În cazul motorinei, dacă nu sunt disponibile nave noi, sunt utilizate tancurile petroliere mai mici.
Datele ICE Futures Europe analizate de Bloomberg arată că diferenţa de preţ este mai mare pentru motorină decât pentru ţiţei, ceea ce înseamnă că stimulentul de a stoca motorină este mai mare. Aceasta chiar dacă profiturile traderilor sunt afectate de costul relativ mai mare al închirierii unor nave mai mici.
„Europa se confruntă în continuare cu o supraofertă de motorină. Tancurile petroliere transportă în continuare produse offshore iar curba forward este favorabilă stocării”, susţine analistul Jay Maroo.