De un an de zile, Schengen nu mai este pe agenda publică. Subiectul care a fost «prioritatea României în 2011, 2012 și 2013» nu mai este evocat de nici unul dintre oficialii români. Subiectul a dispărut în momentul în care autoritățile de la București au hotărât să dispară, adică acum un an, când aderarea României la spațiul de liberă circulație a fost din nou amânată de miniștrii de interne din Uniunea Europeană, reuniți în consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) Premierul Victor Ponta a anunțat că «de-acum înainte intrarea în Schengen nu va mai fi primul punct de discuții dintre România și partenerii europeni ».
Chiar dacă oficial nu s-a mai vorbit despre Schengen, românii au continuat demersurile. La o întâlnire cu Victor Ponta în iunie, noul premier francez, Manuel Valls, i-a dat de înțeles că o deschidere parțială a ușilor e posibilă în octombrie, cu ocazia următorului Consiliu JAI. Franța este una dintre țările care s-au opus în ultimii ani aderării României la Schengen, opoziția începând în timpul președintelui de dreaptă, Nicolas Sarkozy. Stânga franceză, care îl criticase pe Sarkozy pentru acțiunile sale împotriva României, nu și-a schimbat însă prea mult poziția pe Schengen, fiind confruntată cu progresul semnificativ al extremei-drepte, care îi reproșa « laxismul» în controlul circulației persoanelor.
Compromisuri
Pentru a obține aderarea la Schengen, România a fost gata să accepte câteva compromisuri. În primul rând, ca aderarea să se facă într-o prima etapă numai cu frontierele aeriene și maritime. Cu alte cuvinte, doar cei care ajungeau cu avionul (sau cu vaporul) într-o țară membră a spațiului Schengen să scape de controlul de identitate. Mai mult, România acceptase chiar și ca o dată precisă pentru aderarea cu frontierele terestre să nu fie trecută în decizia JAI care se referă la frontierele aeriene, mai precizeaza RFI Romania.
Lucrurile păreau că merg în direcția bună, dar au apărut două obstacole. În primul rând, în drumul spre Schengen, România nu e singură. Alături de ea este și Bulgaria, o țară care are probleme mai mari decât România. După cum spune pentru RFI un oficial european, acolo « corupția e mai mare, instabilitatea politică – mai accentuată, iar crima organizată nu e sub control ». Mai multe țări europene – și în primul rând Olanda – au legat aderarea la Schengen de rapoarte pozitive în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare pe Justiție. Or, în timp ce în România justiția face progrese, în Bulgaria e mai curând vorba despre regres.
Cel de-al doilea obstacol este de natură juridică. Juriștii UE spun că nu poate fi făcută o aderare doar cu frontierele aeriene fără să anunți și data la care se vor deschide frontierele terestre (în mod normal, aderarea cu frontierele terestre ar trebui să aibă loc la șase luni după cea cu frontierele aeriene). Ori nici Franța, nici Olanda, nici Germania și, mai nou, nici Finlanda, nu vor să treacă o dată fixă pentru aderarea cu frontierele terestre, pentru a-și lăsa un spațiu de manevră în fața unor opinii publice din ce mai puțin tolerante.
Decuplarea României de Bulgaria
Pentru a rezolva prima problemă, a apărut ideea decuplării României de Bulgaria în cursa pentru Schengen. Ca urmare, România, fiind mai avansată, ar putea adera înaintea Bulgariei. Ministrul român al Justiției, Robert Cazanciuc, recunoaște că e un « scenariu care poate fi luat în calcul ». Ministrul bulgar al Justiției, Hristo Ivanov, avertizează și el că « există riscul că UE să monitorizeze seaprat Bulgaria de România ». Această ipoteză nu este însă deloc pe placul bulgarilor care, se luptă din răsputeri, prin toate mijloacele, să evite decuplarea.
Surse europene declară pentru RFI că, pentru ca decuplarea să poată fi făcută, ar trebui să există o « concluzie a Consiliului JAI », care să stipuleze că Sofia și Bucureștiul merg de-acum pe drumuri separate. Această concluzie ar trebui adoptată în unanimitate, deci și cu votul Bulgariei. Dificil de crezut că bulgarii ar putea vota asa ceva. Ar insemna sa recunoasca singuri ca au ramas « codașii clasei », ceea ce e destul de sinucigaș din punct de vedere politic.
Următorul consiliu JAI va fi săptămâna viitoare, pe nouă octombrie. Lucrurile vor fi clare după întâlnirea COREPER de joi, doi octombrie (reuniunea pregătitoare, cea la care participă ambasadorii statelor UE). Dacă după întâlnirea COREPER punctul România-Schengen va figura pe ordinea de zi a reuniunii din nouă octombrie, atunci există șanse ca aderarea cu frontierele aeriene să se producă rapid, pe 26 octombrie, o dată cu trecerea la ora de iarnă. Dacă nu, înseamnă o amânare de cel puțin șase luni.
Cel mai probabil că vom avea de face cu încă o amânare, cauzată parțial și de calendarul electoral din România. Concret, unele state membre se tem că o decizie pozitivă pe nouă octombrie va fi utilizată în lupta politică internă pentru prezidențialele din România.