Adevărul enervant despre prețurile mari la RCA, CASCO și polițe de locuință impuse de bănci. Plătim cheltuielile interne ale firmelor de asigurare ca nicăieri în Europa

Societățile de asigurare din România au cel mai ridicat nivel al cheltuielilor din Europa, relevă ultimul Raport  ASF asupra stabilității piețelor financiare nebancare, citând date ale EIOPA. Nivelul median al ratei cheltuielilor atingea, la finalul anului 2020, nu mai puțin de 56%, în condițiile în care, la nivel european aveam o medie de sub 40%, iar țara care stă cel mai bine din acest punct de vedere nu ajunge nici măcar la 15%. Firmele de asigurare din România conduc detașat topul, având în vedere că pe locul al doilea vine Cehia, cu doar 52%, urmată de Slovacia (51%) și Grecia (49%).

De ce este aceasta o veste proastă pentru românii obligați să își asigure casele și mașinile? Pentru că toate cheltuielile firmelor de asigurare sunt incluse în prețul polițelor. Rata cheltuielilor este calculată ca raport între cheltuielile firmei de asigurare (inclusiv taxe și contribuții la diverse fonduri) și primele câștigate (veniturile efective din vânzarea de asigurări).  Rata cheltuielilor este parte componentă în formula de calcul a primelor de asigurare.

Strategie de grup sau simplă ineficiență?  Firmele de asigurare din România plătesc cele mai mici daune, dar au cele mai mari cheltuieli din Europa, raportat la venituri. Rezultatul: Asigurătorii români sunt cei mai puțin profitabili din Europa, cel puțin pe foaie, iar asta ne arde pe toți la buzunare

Celălalt element pe care asigurătorii îi iau în calcul când stabilesc prețurile (acesta fiind defapt principalul element, deși în România nu este mereu așa, după cum vom arăta mai jos) este rata daunei, adică raportul dintre daunele plătite și primele brute câștigate. În mod evident, cu cât acest raport este mai mare cu atât și prețurile sunt mai mari. Deși datele oficiale arată că acest indicator a crescut în ultimii ani, el este cel mai mic din Europa, după cum arată raportul ASF. Așadar, firmele de asigurare din România plătesc cele mai mici daune din Europa și au cele mai mari cheltuieli din Europa, raportat la primele câștigate.  Mai mult, relevă datele EIOPA, diferențele în ceea ce privește cheltuielile sunt atât de mari față de alte țări, încât firmele din România înregistrează și cea mai mare rată combinată a daunei, deși plătesc cele mai mici daune, raportat la prime.

Rata combinată reprezintă, de fapt, principalul indicator al profitabilității unei firme de asigurare și este calculată ca raport dintre suma cheltuielilor și  daunelor plătite și, respectiv, primele câștigate. Dacă rata combinată este subunitară, atunci firma de asigurare face profit pe linia respectivă de asigurări, dacă aceasta este supraunitară sunt indicate pierderi. Firmele de asigurare de la noi au făcut mereu uz de rata combinată pentru a motiva creșterile de prețuri, arătând că nu îți poți permite să mergi în pierdere fără a avea probleme cu plata daunelor. Totuși, așa cum arată datele de mai sus, o problemă cel puțin la fel de mare par a fi cheltuielile cu emiterea, distribuția și toate celelalte.

În 2021, rata combinată a daunei a fost de 121%, în creștere substanțială față de 2020, mai ales pe fondul problemelor de la City Insurance, care ajungea  și în faliment în toamna anului trecut. Altfel spus, la fiecare 100 de lei încasați, asigurătorii au scos din buzunar 121 de lei, adică au avut o pierdere de 21 de lei. Marea problemă a fost, ca de obicei, segmentul RCA, acolo unde rata combinată a fost de peste 161%, cu mențiunea că acest indicator a fost alterat masiv de ieșirea din piață a City Insurance. După primul trimestru din 2022, lucrurile stăteau ceva mai bine din acest punct de vedere , rata combinată la nivel de piață scăzând la circa 106%, iar cea pe RCA la 112%.

Ratele combinate proaste la nivel de piață se văd și în raportările firmelor de asigurare de la noi, dacă ne uităm în istoric. Practic, cu excepția Allianz Țiriac, care a avut mereu o strategie axată pe profit și care în ultimii 4-5 ani a raportat chiar câștiguri semnificative în jurul a 30 de milioane de euro anual, vom vedea că majoritatea celorlalte firme fie au avut pierderi fie profituri nesimnificative raportat la nivelul afacerilor.

În aceste condiții, este greu să ne explicăm de ce nu au încercat să reducă nivelul cheltuielilor pentru a se eficientiza. Una dintre explicații este ineficiența sistemică sau incapacitatea managerilor de  a face profit, însă această explicație este contrazisă de faptul că grupurile mamă ale firmelor de asigurare de aici(după disparția City Insurance toate firmele locale de asigurare fac parte din grupuri internaționale) nu au luat măsuri vizibile în ceea ce privește eficientizarea(în afară de clasicele restructurări pe timp de criză) și și-au menținut în general și șefii locali pe perioade lungi de timp.

Devine astfel plauzibilă o a doua explicație, anume că ratele mari ale cheltuielilor fac parte dintr-o strategie care depășește granițele României și care ajută companiile să se eficientizeze financiar și fiscal, o practică frecventă și legală la nivel de multinaționale,  deși procedurile sunt în general pe muchie. Dacă aceste cheltuieli, de exemplu, reprezintă plăți către alte entități din grupuri( consultanță pe daune, regularizare de daune, consultanță IT etc) , grupul câștigă, per ansamblu, deși entitatea din România pierde.

Pentru consumatorii de asigurări, o astfel de formulă nu este deloc favorabilă, având în vedere că, lăsând la o parte efectele indirecte din scăderea colectărilor la buget, cheltuielilemari au un efect direct în buzunarul celor câteva milioane de oameni obligați să își cumpere asigurări.

Cheltuieli substanțiale pentru a vinde o asigurare obligatorie și o situație probabil unicat în Europa: La asigurările de incendiu și calamități (majoritatea polițe de locuință) ponderea cheltuielilor este semnificativ mai mare decât cea a daunelor plătite 

În mare, activitatea de asigurări din România constă în vânzarea unor asigurări impuse celor care le cumpără. Polița RCA, obligatorie prin lege, aduce circa jumătate din veniturile firmelor de asigurare, completată de asigurările CASCO (cumpărate mai ales de cei care au mașini în leasing sau pe credit și deci sunt obligați să își facă asigurare) și de asigurările de incendiu și calamitate (aproape toate cumpărate de persoane fizice sau firme obligate de bănci să își asigure imobilul achziționat prin credit).

Nu luăm în calcul asigurările obligatorii de locuință ci doar pe cele facultative, pentru că primele sunt emise exclusiv de PAID. În rest, mai contează doar asigurările de sănătate (cu o pondere încă foarte redusă față de alte țări), în tot ce înseamnă asigurările nonviață. În ciuda obligativităților, însă, firmele de asigurare cheltuiesc foarte mulți bani pentru a le vinde, potrivit datelor oficiale. De exemplu, la RCA rata cheltuielilor este constant peste 30%. În 2021 a fost chiar peste 45%, însă datele pe anul trecut nu trebuie luate ca atare, ele fiind grav alterate de falimentul City.

În cazul CASCO (care în general vien fără prea mari eforturi, fiind impus și colectat de firmele de leasing) merg spre 35%, însă cel mai intresant caz este cel al clasei 8, asigurări de calamitate și incendiu. La aceste asigurări, rata medie a cheltuielilor era la finalul lui 2021 de 38%, în timp ce rata daunei de doar 17%. Altfel spus, cheltuielile sunt de două ori cât daunele plătite, situație rară, adcă nu unicat în Europa. În prima parte a lui 2022, rata daunei a urcat la 35%, însă cheltuielile au urcat și ele la 46%.

Economica a scris în mai multe rânduri că, având în vedere evoluțiile din ultimii ani, asigurătorii au încă loc pentru a ieftini asigurările de locuință