Adoptarea proiectului de lege privind colectarea creanţelor în forma actuală ar putea determina unele firme să se închidă – expert

Economica.net
21 08. 2018
bani_57485875665_00707800

„Proiectul de lege 85/2018, potrivit căruia un colector de creanţe nu ar putea încasa de la debitor mai mult de dublul preţului la care a cumpărat creanţa respectivă, reprezintă un game changer în industria noastră. Dacă acest proiect de lege va fi adoptat de Parlament în forma actuală, industria colectării de creanţe va dispărea aşa cum o ştim astăzi şi aşa cum ea există de fapt în toate ţările membre ale Uniunii Europene. Colectorii vor avea două opţiuni: fie îşi închid afacerile din Romania, fie devin doar

nişte servisatori pentru creditori. De ce? Pentru ca nu va mai fi profitabil pentru noi, colectorii, să mai cumpărăm creanţe dacă acest proiect de lege se adoptă în forma actuală”, a declarat, pentru AGERPRES, Dimana Vlaeva.

Ea a spus că rata medie de contact a debitorilor companiei este de circa 16%. Acest procent creşte la 25%, din totalul celor a căror datorii le cumpără şi se afla în portofoliul companiei, dacă se ia în calcul şi eforturile de colectare prin executare silita.

„În mod concret, noi reuşim să luăm legătura cu doar între 16% şi 25% dintre debitorii a căror creanţe le deţinem. Avem dreptul în momentul de faţă să colectăm 100% din suma datorata care include principalul, adică suma iniţiala luată cu împrumut, precum şi dobânzile aferente perioadei de neplată şi costurile de executare silită ale creditorului şi ale colectorului. Restul de creanţe de până la 100% din portofoliile pe care le achiziţionăm noi nu îl putem colecta niciodată, din simplul motiv ca nu reuşim să găsim aceşti debitori. E bine să înţelegeţi şi cum funcţionează business-ul nostru: noi cumpărăm credite neperformante aprobate de creditori în urmă cu 5-10 ani, timp în care oamenii îşi schimbă şi numerele de telefon şi adresele, iar noi avem voie, conform legii, să ne folosim doar de aceste date personale primite de la creditori pentru a contacta debitorii”, a afirmat Vlaeva.

Aceasta susţine că în cazul în care plafonul de colectare va scădea la dublul preţului plătit pe o creanţă, aşa cum propune proiectul de lege 85/2018, compania nu va mai putem recupera nici macăr investiţia iniţială, adică suma plătită creditorilor pentru achiziţionarea de portofolii de creanţe şi în acest fel se situează sub pragul de rentabilitate.

„Alternativa mai puţin nocivă la aceasta situaţie cu consecinţe grave la nivelul întregii economii este că legislatorii români să crească plafonul impus acum în proiectul de lege de la dublul preţului plătit de colectori măcar la principal. Este de asemenea important de explicat şi faptul că forma actuală a proiectului încalcă, de fapt, dreptul la proprietate, pentru că nu se permite colectarea măcar a sumei împrumutate iniţial – principalul”, a mai spus Dimana Vlaeva.

Iniţiativa legislativă privind limitarea valorii recuperabile a creanţelor cesionate prin iertarea necondiţionată a unei părţi din datoria debitorilor ar putea induce un comportament de indisciplină financiară, potrivit unui comunicat al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR).

„Proiectul de lege ce are în vedere limitarea, prin lege, a valorii recuperabile de la un consumator în cazul în care a intervenit un transfer al drepturilor de creanţă ar putea anula raţiunea economică a investitorilor de a achiziţiona asemenea creanţe ale debitorilor cu dificultăţi de plată, acestea urmând să fie gestionate direct de către instituţiile de credit în cadrul unor procese îngreunate de volumele mari de credite neperformante acumulate la nivelul acestora, ceea ce este în contradicţie cu eforturile la nivel de politici europene (BCE, EBA, EcoFin)”, se spune în document.

Potrivit sursei citate, iertarea necondiţionată a unei părţi din datoria debitorilor, inclusiv şi în mod special pentru cei cu
datorii restante, indiferent de situaţia financiară şi socială, ar putea induce un comportament de indisciplină financiară, unii debitori putând face uz de beneficiul utilizării unui credit de o anumită valoare, cu consecinţa restituirii, fără niciun fel de urmări sau efecte negative, doar a unei părţi din creditul utilizat. Astfel, ca urmare a înăspririi condiţiilor de creditare, vor fi penalizaţi alţi consumatori de bună credinţă care ar putea fi privaţi de oportunităţi de dezvoltare sau de achiziţionare a anumitor bunuri de care au nevoie sau care ar putea fi nevoiţi să se îndrepte spre surse alternative de finanţare.

Senatul a adoptat la finele lunii februarie propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care prevede că cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanţa de la cedent.

Proiectul a fost adoptat cu 69 voturi ‘pentru’, 15 voturi ‘împotrivă’ şi 5 abţineri.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 cu două noi articole.

„Cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanţa de la cedent. Dispoziţiile se aplică indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru transferul creanţei, inclusiv în cazurile cesiunii de contract, la cesiunii de portofoliu de creanţă şi al subrogaţiei. Debitorul-cedent care are calitatea de consumator se va putea elibera de datorie plătind cesionarului cel mult dublul preţului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanţa, fără costuri suplimentare”, se arată în textul adoptat de senatori.

Pentru echilibrarea riscurilor contractuale, iniţiativa prevede că această măsură se aplică şi contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a legii.

Fostul senator liberal Daniel Zamfir, iniţiator al proiectului, a precizat că prin această iniţiativă legislativă se introduce „dreptul celui care a fost executat să poată să răscumpere bunul de care a fost deposedat plătindu-i societăţii de recuperare a cesiunii de creanţe dublul sumei cu care acesta, cesionarul, a cumpărat respectivul bun de la bancă”.

„Am constatat că, în multe situaţii, firmele de recuperare nu sunt altceva decât nişte vehicule ale băncii care cumpără aceste bunuri la preţuri derizorii, de multe ori plătind între 5 şi 7% din valoarea bunului respectiv. Ulterior, parchează aceste bunuri la acest vehicul care aparţine băncii, iar diferenţa între preţul acesta incorect şi preţul real este suportat tot de debitor, care va fi încărcat şi cu această valoare. Nu facem decât să limităm dreptul acestor societăţi de creanţe de a câştiga, de a obţine nişte profituri nelimitate în detrimentul şi cu consecinţele scoaterii din case, din locuinţele familiale a multor oameni”, a spus Zamfir.

Senatul este prima Cameră sesizată cu acest proiect.