Adrian Năstase, achitat definitiv în cazul „Mătuşa Tamara”

Economica.net
03 09. 2012
cap_nastase_23788900

Iniţial, fostul premier Adrian Năstase a fost achitat, în 15 decembrie 2011, de către un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru faptele de corupţie imputate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). De asemenea, au fost achitaţi şi Ioan Melinescu şi Ristea Proboi, pentru complicitate la fapte de corupţie.

Decizia completul de trei judecători a fost contestată la cel superior.

Luni, recursul procurorilor, astfel că cei trei sunt achitaţi definitiv.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în 15 decembrie, achitarea lui Adrian Năstase pentru dare de mită, a lui Ioan Melinescu, preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii şi a lui Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită. DNA a făcut recurs la completul de cinci judecători al ICCJ.

Dosarul se referă la provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase, soţia lui Adrian Năstase. Conform unui contract de vânzare-cumpărare, suma de 400.000 de dolari, depusă în numerar la o bancă, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov.

Prima instanţă care a decis achitarea celor trei motiva decizia sa prin faptul că procurorii DNA nu au adus suficiente probe care să dovedească „înţelegerea insidioasă” dintre fostul premier Adrian Năstase, fostul şef al ONPCSB, Ioan Melinescu şi fostul secretar general al Guvernului, Ristea Priboi, existând dubii şi asupra întâlnirilor dintre aceştia.

ICCJ arată, în motivarea deciziei de achitare, document obţinut de MEDIAFAX, că din probele procurorilor anticorupţie nu reies acuzaţiile aduse lui Adrian Năstase, Ioan Melinescu şi Ristea Priboi şi că procurorii nu probează suficient. Potrivit instanţei, probele existente „nu conving fără dubiu” acuzaţiile anchetatorilor DNA din acest dosar, cu privire la înţelegerea dintre Adrian Năstase şi Ioan Melinescu ca acesta din urmă să fie numit la şefia ONPCSB pentru ca în schimb să distrugă un dosar al soţiei fostului premier, Dnaiela Năstase.

„Chiar dacă s-ar accepta versiunea prezentată în rechizitoriu, în sensul că a avut loc o întâlnire între Melinescu Ioan, Priboi Ristea şi Năstase Adrian, prin intermediul lui Genică Boerică, afirmaţia pocurorului că la acel moment ar fi avut loc «înţelegerea insidioasă» dintre inculpaţi nu are nici o susţinere probatorie”, notează judecătorii.

Judecătorii arată că din toate probele depuse de procurori doar declaraţiile unora dintre martori pot fi luate în considerare, denunţul şi plaja probatoriului din jurul denunţului fiind suspectă, astfel că nu pot admite concluziile DNA.

„Concluzia procurorului nu poate fi împărtăşită de instanţă întrucât este contrazisă de materialul probator administrat, care a relevat că: există un mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între inculpaţii Năstase Adrian, Melinescu Ioan şi Priboi Ristea, mijlocită de denunţătorul Genică Boerică; chiar martorul Genică Boerică arată că Năstase Adrian nu i-a promis lui Melinescu Ioan numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; decizia de numire în funcţie a fost una colectivă, luată în consens în şedinţa de Guvern din 30 decembrie 2000; schimbările în conducerea unor instituţii au fost discutate anterior în partid, în ideea realizării programului de guvernare; scopul pretins a fi urmărit de mituitor nu are o justificare logică (clasarea lucrării nr. S……/1999 şi intrarea în posesia acesteia), aspecte asupra cărora se va reveni în continuare. Toate aceste concluzii, desprinse din probele analizate anterior, infirmă susţinerea parchetului că numirea lui Melinescu Ioan în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită pentru inculpatul Melinescu şi, respectiv, dare de mită pentru inculpatul Năstase”, se arată în documentul citat.

Judecătorii lămuresc şi situaţia dosarului de ONPCSB, care a făcut obiectul acuzaţiilor aduse în acest dosar, privind-o pe soţia fostului premier, Daniela Năstase. Astfel, instanţa arată că în realitate nu era vorba de verificări privind-o direct pe soţia fostului demnitar, ci verificări cu privire la provenienţa sumei de 400.000 de dolari şi situaţia financiară a martorului Alexandru Bittner, prieten de familie al soţilor Năstase.

„De la început trebuie subliniat că, deşi pe tot parcursul rechizitoriului procurorul foloseşte expresia «lucrarea ce o privea pe Năstase Daniela», ceea ce ar putea crea impresia că se făceau verificări cu privire la aceasta, în realitate obiectul verificărilor din cadrul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor l-a constituit analiza provenienţei sumei de 400.000 USD, vizând, în ultimă instanţa situaţia financiară a lui Bittner Alexandru, cel care a cumpărat cu contract de vânzare-cumpărare bunurile de artă de la Tamara Cernasov”, se arată în motivarea completului de trei judecători.

Instanţa mai arată că martorii nu şi-au modificat declaraţiile în faţa instanţei, ci şi-au menţinut depoziţiile date anterior în cauză. În pofida acestui probatoriu, notează instanţa, „procurorul de caz, într-o interpretare evident subiectivă şi o logică ce scapă unui observator obiectiv, ajunge la concluzia care nu se sprijină pe nici o probă, arătând că, se naşte o suspiciune datorită faptului că, în cadrul aceleiaşi instituţii şi cu privire la aceeaşi situaţie, doi angajaţi (Roşcaniuc Elena şi Şerban Marin) şi-au exprimat opinii total diferite”.

„Din cronologia evenimentelor şi modul în care s-au desfăşurat evenimentele, aşa cum au fost evidenţiate anterior, Înalta Curte nu remarcă nimic suspicios, fiind evident că au fost verificări derulate pe a anumită perioadă de timp şi, pe măsură ce se obţineau informaţii de la organele şi instituţiile de la care erau solicitate, s-a stabilit, cu claritate, cine a depus banii, cine a plătit preţul în contractul de vânzare-cumpărare şi de unde putea să dispună de suma respectivă”, mai notează instanţa.

Adrian Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, preşedinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită.

Procurorii arătau că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Ristea Priboi şi pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase.

Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţineau procurorii.