Aflată în anticamera zonei euro, Bulgaria are îndoieli

Krasimir Atasanov aşteaptă cu nerăbdare adoptarea monedei comune. „Să facem ca alte state membre ale UE şi să trecem la euro”, susţine acest antrenor de tenis în vârstă de 37 de ani care la fel ca milioane de compatrioţi ai săi a emigrat, în cazul său în Finlanda.

Însă la cozile de la casele de schimb nu toată lumea este la fel de entuziasmată.

„Vreau să păstrez leva”, spune Valeria Petrova, 58 de ani, care se declară „naţionalistă”. Ea se teme de un scenariu de tip grec cu reforme structurale dureroase, iar pe de altă parte de o creştere a preţurilor.

Aceeaşi ideea este regăsită în sectorul turismului unde adoptarea euro ar facilita anumite activităţi dar există îngrijorări legate de o reducere a puterii de cumpărare a bulgarilor, susţine Asociaţia tour-operatorilor ABTTA.

Bulgaria, ţară membră a Uniunii Europene din 2007, a intrat anul trecut în mecanismul ERM II (mecanismul ratelor de schimb – n. r.), care îi va permite să devină membră a zonei euro peste câţiva ani. Mecanismul ERM-2 prevede că evoluţia cursului de schimb al monedei unei ţări candidate trebuie să rămână într-un interval de variaţie de plus/minus 15% faţă de un nivel central agreat, timp de doi ani înainte de adoptarea euro. Bulgaria îndeplineşte deja această condiţie deoarece moneda naţională, leva, este ancorată de euro la un curs de schimb fix pe care Sofia s-a angajat să nu îl modifice.

Trecerea Bulgariei la euro ar urma să se efectueze la cursul de schimb actual de 1,95583 leva pentru un euro, acelaşi de la crearea zonei monetare în 1999.

Noul Guvern de la Sofia, care a fost format în luna decembrie, a promis să ia „toate măsurile necesare” pentru a adera la zona euro iar ministrul Finanţelor a anunţat că va organiza o amplă dezbatere publică pentru a convinge populaţia. „Vom avea mult de lucru dar cred că data ţintă de aderare în 2024 poate fi atinsă”, declara în luna noiembrie Assen Vassilev, înainte de numirea sa la portofoliul Finanţelor.

Cu excepţia partidului socialist, există un relativ consens în rândul clasei politice, susţine economistul Ruslan Stefanov de la Centrul pentru studiul democraţiei (CSD). Cu toate acestea, Stefanov recunoaşte că există reticenţe în această ţară care îşi mai aminteşte de grava criză economică din 1996-97, însoţită de falimentul a 14 bănci şi o hiperinflaţie care a depăşit 300%.

La acea dată, Bulgaria, la presiunile Fondului Monetar Internaţional, a introdus un mecanism de austeritate denumit „consiliu monetar” (currency board) care a însemnat un curs de schimb fix care a stopat inflaţia şi a menţinut datoria publică la unul dintre cele mai reduse nivele din UE (24% din PIB).

Ori această „cămaşă de forţă” va dispărea odată cu adoptarea euro iar acest lucru este „foarte periculos”, avertizează Assen Vassilev, care preconizează introducerea unui alt instrument „pentru ca ţara să nu intre pe o spirală a datoriilor”.

Dincolo de îndoielile care există în Bulgaria, ministrul Finanţelor este conştient că ar putea exista o lipsă de voinţă politică în rândul partenerilor europeni.

Ţara vecină cu o populaţie de şapte milioane de locuitori are indicatori macroeconomici care îi permit să adere la moneda unică dar suferă de pe urma unei nivel ridicat de corupţie care îngrijorează numeroşi experţi, în special după ce s-a întâmplat cu Grecia. În plus, Bulgaria vine după o lungă perioadă de instabilitate politică, un val de proteste de amploare în vara lui 2020 şi o serie de alegeri legislative în 2021.

Această criză a „încetinit procesul de reformă”, se teme o sursă europeană care evocă „numeroasele semne de întrebare care există cu privire la mijloacele de luptă împotriva spălării banilor şi corupţiei”.

Acest subiect este pe agenda de lucru a noului Executiv iar Comisia Europeană va analiza acest aspect în luna mai împreună cu Banca Centrală Europeană (BCE).

„Dacă Croaţia va putea adera rapid la euro”, situaţia este mai complicată în cazul Bulgariei, care „nu respectă unele dintre criteriile cerute”, se estimează la Bruxelles, pe fondul temerilor referitoare la o revenire la politica băţului în caz de aderare prematură.

Ultima extindere a zonei euro datează din 2015, când Lituania a devenit al 19-lea stat membru al blocului monetar. Deşi toate satele membre UE, cu excepţia Danemarcei, sunt obligate să adere la zona euro, puţine ţări fac eforturi serioase pentru a se alătura zonei unice.