„Europa trebuie să înţeleagă că momentul este crucial pentru ca partenerii din Est să se apropie de Uniunea Europeană. Noi dorim să ajutăm aceste ţări”, declară preşedinta lituaniană, Dalia Grybauskaite, într-un interviu pentru AFP.
Lituania, care succedă Irlanda la preşedinţia UE, va organiza în noiembrie un summit între UE şi cele şase state ale Parteneriatului Estic – Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.
UE trebuie să le implice „într-un proces de integrare mai rapid şi mai profund” şi să evite aplicarea politicii standardelor duble pentru aceste ţări şi Rusia în legătură cu anumite subiecte, precum liberalizarea regimului de vize, afirmă Grybauskaite.
La summitul Parteneriatului Estic, Ucraina va trebui să semneze un acord comercial de asociere cu UE, aflat în discuţii de mai mult timp.
Însă UE a anunţat în nenumărate rânduri că vrea mai întâi să soluţioneze cu Kievul mai multe aspecte privind drepturile omului şi, în special, detenţia fostului premier Iulia Timoşenko.
„Afacerea Timoşenko a devenit un simbol şi ei trebuie să înţeleagă, ei trebuie să facă ceva”, apreciază Grybauskaite, adăugând că Europa „nu va dicta” ceea ce Kievul va trebui să facă în vederea semnării unui acord.
Moscova, care, la rândul său, presează Ucraina să se alăture Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, este îngrijorată de concurenţa Parteneriatului Estic.
„Suntem puţin preocupaţi de îndemnurile lansate de către unii oficiali politici în care le dictează ţărilor din Parteneriatul Estic să aleagă una dintre cele două uniuni”, a comentat joi ambasadorul Rusiei în Lituania, Vladimir Şhikvadze, pentru cotidianul Vilniaus Diena.
Kremlinul a văzut în Partenariatul Estic, lansat în 2009 de Polonia şi Suedia, „semnalul unei competiţii geopolitice”, explică Vytis Jurkonis, un analist de la Universitatea din Vilnius.
În opinia sa, Parteneriatul Estic va trebui să permită „orientarea radarului politicii externe a UE atât către Est, cât şi către Sud”, după „primăvara arabă” şi evenimentele din Orientul Mijlociu.
În Evul Mediu, Marele Ducat al Lituaniei era o putere europeană majoră care se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, aminteşte Antanas Kulakauskas, profesor de istoire la Universitatea Vytautas Magnus din Kaunas (centru).
„Dar aspectele geopolitice şi economice nu sunt mai puţin importante. Frontiera estică a UE este la 30 de kilometri de Vilnius şi Lituania nu atrage interes economic”, subliniază el.
În martie 1990, Lituania a fost prima republică ce s-a separat de Uniunea Sovietică, iar, în prezent, este ancorată în Vest, fiind membră UE şi NATO din 2004, şi prevede să intre în zona euro în 2015.
În timpul crizei mondiale, economia sa a scăzut cu 14,8% în 2009 şi Vilniusul a fost nevoit să adopte măsuri de austeritate drastice în vederea reluării creşterii (+3% este creşterea aşteptată pentru acest an, potrivit Ministerului de Finanţe).
„Lituania ar putea să se prezinte ca un model de ţară flexibilă care a reuşit să controleze rapid criza”, comentează Nerijus Maciulis, economist-şef pentru Swedbank, la Vilnius.
După acordul politic încheiat joi, la Bruxelles, privind bugetul UE pentru perioada 2014-2020, preşedinţia lituaniană va trebui să negocieze detaliile acestui program în valoare de 960 de miliarde de euro.
„Există aproximativ 70 de acte juridice pe care va trebui să le negociem cu Parlamentul European (PE)”, subliniază Grybauskaite.
Uneori numită „Doamne de Fier” pentru exigenţa sa în materie de disciplină bugetară, Grybauskaite, fost comisar european pentru Buget, a lucrat, deja, asupra unui buget al UE, şi anume la cel pentru perioada 2007-2013.
Acordul privind bugetul trebuie încă să fie aprobat cu o majoritate calificată a celor 754 de deputaţi ai PE care se vor reuni în sesiune plenară începând de luni.
După Lituania, preşedinţia UE va fi asigurată de Grecia începând de la 1 ianuarie 2014.