Agenţiile de rating nu mai sunt de încredere pentru marii investitori. Cine spune asta

„Sunt acolo pentru că trebuie să fie, nu pentru că mai crede cineva în ele. Poate doar micii investitori, şi asta e trist, dar cred că marii investitori nu mai cred în ratinguri”, cometnează David Jacob, concediat în decembrie de la S&P.

Agenţiile de rating influenţează de mai bine de 70 de ani costurile de finanţare ale companiilor şi guvernelor, dar s-au compromis în urma crizei financiare din urmă cu patru ani, când au acordat, sub presiunea dezvoltării business-ului, cele mai ridicate calificative titlurile de valoare formate de bănci din credite ipotecare subprime. Piaţa ipotecilor subprime s-a prăbuşit în 2007-2008, dând naştere crizei financiare mondiale, iar ratingurile titlurilor notate în trecut cu triplu-A sunt acum în categoria „junk” a investiţiilor cu caracter speculativ.

Astfel, la câţiva ani după ce au adus o contribuţie decisivă la declanşarea celei mai grave crize financiare de la Marea Depresiune, reputaţia agenţiilor de rating continuă să se deterioreze pe pieţe.

În luna august, când S&P a coborât în premieră ratingul Statelor Unite de la AAA, la AA+, dobânzile titlurilor de Trezorerie SUA au scăzut la minime istorice, investitorii sfidând parcă semnalul de alarmă lansat de agenţie. După ce Moody’s a retrogradat în iunie la pachet 15 bănci internaţionale de investiţii, costul contractelor credit-default swap pentru aceste instituţii a scăzut.

David Jacob a fost angajat în urmă cu patru ani de S&P în postul de şef al departamentului de finanţe structurate. El susţine că a încercat să-i împiedice pe analiştii din subordine să-şi sacrifice integritatea de dragul câştigului pe termen scurt, strategie care a cauzat scăderea veniturilor diviziei şi a condus la concedierea sa.

Piaţa ratingurilor de credit este dominată de S&P, Moody’s şi Fitch Ratings, care obţin anual venituri de 4 miliarde de dolari prin „notarea” a 2,73 milioane de emitenţi şi titluri de valoare din întreaga lume, în baza studiilor efectuate de 3.600 de analişti.

„Ratingurile nu sunt sfinte. Este o afacere. Este un echilibru delicat între a încerca să obţii o anumită cotă de piaţă şi a-ţi pierde credibilitatea”, spune fostul angajat S&P.

Ken Fisher, fondatorul unui fond de investiţii din California, comenta pentru Bloomberg, după ce Moody’s a retrogradat în iunie marile bănci, că investitorii în obligaţiuni reacţionează mai rapid decât agenţiile de rating la modificarea riscului.

„Moody’s nu o să vină să detecteze prematur vreo problemă şi să modifice ratingul pentru a avertiza publicul larg. Fie că vorbim despre o acţiune, fie o obligaţiune, piaţa liberă a făcut deja asta. Moody’s vine ulterior şi validează ceea ce s-a întâmpla deja în piaţă”, spune Fisher, a cărui firmă administrează active de 44 miliarde de dolari.

Contactaţi de Bloomberg, reprezentanţii S&P, Moody’s şi Fitch au refuzat să comenteze remarcile lui Jacob.

Subcomisia permanentă de investigaţii din Senatul SUA a constatat, anul trecut, că analiştii celor trei companii erau supuşi presiunilor pentru a aviza favorabil investiţii complexe, riscante, pe piaţa subprime, astfel încât să atragă contracte mari de la băncile de pe Wall Street.

Preşedintele S&P, Douglas Peterson, a declarat în iunie, la reuniunea Institutului pentru Finanţe Internaţionale de la Copenhaga, că agenţiile de rating asigură că emitenţii de obligaţiuni transmis informaţii transparente, în conformitate cu standarde stricte de guvernanţă şi control.

În 2007, cu un an înainte de sosirea lui Jacob la S&P, divizia de finanţe structurate a companiei avea venituri anuale de peste 560 milioane de dolari, taxând uneori băncile cu peste un milion de dolari pentru a evalua o singură emisiune de obligaţiuni, potrivit Comisiei din Senat. Aproximativ 90% dintre valorile mobiliare cu rating „AAA” tranzacţionate în 2006-2007 de bănci au fost retrogradate mai târziu la „junk”.

Un analist al Piper Jaffray comentează pentru Bloomberg că criticile aduse de Jacob agenţiei S&P ar putea reprezenta revanşa sa pentru concediere.