După ce a jucat un rol-cheie în negocierile internaţionale privind reducerea datoriei Greciei, care au permis evitarea falimentului, în martie, Evanghelos Venizelos se confruntă cu o altă provocare, şi anume stoparea prăbuşirii Pasok, creditat cu cele mai slabe intenţii de vot din istoria sa, în alegerile prevăzute pentru 6 mai.
În cursul celor câteva luni pe care le-a petrecut la conducerea Ministerului Finanţelor, acest bărbat cu o statură impozantă a profitat din plin de pe urma elocvenţei şi energiei sale.
Sub conducerea premierului Lucas Papademos, el a reuşit să obţină acordul creditorilor privaţi în vederea unei restructurări a datoriei ţării, dar şi acordarea, de către creditorii instituţionali, a unui al doilea plan de ajutorare. De asemenea, el le-a impus grecilor adoptarea unei noi cure de austeritate şi de restructurare, pe fondul unei apropieri forţate de dreapta.
La nominalizarea sa, în octombrie 2011, capacităţile acestui jurist constituţionalist de a duce la bun sfârşit reformele de fond reclamate de către creditori nu erau, totuşi, unanim recunoscute. Experienţa sa ministerială de peste zece ani nu a cuprins decât două scurte perioade în posturi din domeniul economic.
Apreciind că a stabilit toate jaloanele acestor ajustări, Venizelos a părăsit Guvernul la jumătatea lui martie, pentru a prelua conducerea partidului socialist (Pasok).
Fiind singurul candidat la succesiunea premierului Giorgios Papandreou, alegerea sa a fost doar o simplă formalitate, nelipsită, totuşi, de un spirit de revanşă. Acest francofon şi francofil a eşuat în alegerile socialiste din 2007, în faţa unui Giorgios Papandreou care venea după o înfrângere electorală.
De la începutul scurtei campanii electorale, Venizelos încearcă un lucru considerat imposibil, şi anume să ofere o imagine nouă unui Pasok care a condus ţara timp de peste 20 de ani şi în cadrul căruia şi-a început, el-însuşi, ascensiunea politică, la sfârşitul anilor ’80, sub conducerea lui Papandreou-tatăl, fondatorul partidului.
În acest scop, Venizelos a dezavuat strategia predecesorului său, care a condus campania din 2009 contestând necesitatea unei austerităţi brutale, în contextul unor proaste performanţe ale ţării.
O altă ţintă a candidatului Venizelos sunt „carenţele” primului plan de redresare, elaborat în mai 2010 de către Giorios Papandreou, în acord cu creditorii Uniunea Europeană (UE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).
În schimb, el îşi cultivă imaginea de negociator abil, care a evitat ca Grecia să fie respinsă din clubul ţărilor euro, în urma unei „lupte homerice” cu partenerii ţării şi a unor negocieri „rock’n’roll”.
Imediat după acordul privind reducerea datoriei, Venizelos nu a pierdut niciun minut, anunţând el-însuşi vestea în Parlament, privându-l, astfel, pe Papademos de această posibilitate.
„Nu cred că ţara îmi datorează ceva”, declara el recent, pentru cei care s-ar îndoi de acest lucru.
Originar din Salonic, un oraş important din nordul ţării, unde s-a căsătorit cu moştenitoarea unei familii de industriaşi, Venizelos, care nu are nicio legătură de familie cu una dintre cele mai mari personalităţi din istoria Greciei moderne, şi anume Eleftherios Venizelos, a fost reales deputat, fără întrerupere, timp de 20 de ani. El se prezintă, din nou, în această circumscripţie, pe 6 mai.
Începând din 1993, Venizelos a ocupat, în cadrul unor Guverne socialiste, posturi ca purtător de cuvânt, ministru al Transporturilor, al Justiţiei sau al Dezvoltării şi Culturii – din care a supervizat pregătirile Greciei pentru găzduirea Jocurilor Olimpice (JO) din 2004.