La Teheran, ca şi în provincie, afluenţa alegătorilor pare masivă încă de la deschiderea birourilor de vot, în faţa cărora s-au format cozi, conform imaginilor transmise de televiziunea naţională Irib.
Birourile de vot s-au deschis la 03:30 GMT. Pentru acest scrutin, la care sunt chemaţi să participe 56,4 milioane de alegători, alegerea între cei doi candidaţi se face între continuarea deschiderii spre lume dorită de Rohani şi accentul pe naţionalism, susţinut de Raissi.
Unul dintre primii care au votat a fost ghidul suprem Ali Khamenei, care şi-a invitat compatrioţii să voteze ‘masiv, cât mai devreme posibil’. ‘Când desfăşori o acţiune pozitivă, trebuie să o faci cât mai devreme posibil’, a spus el unui jurnalist înainte de a vota la domiciliul său din Teheran, potrivit cutumei. ‘Destinul ţării este în mâinile iranienilor, care îl aleg pe şeful executivului’, a adăugat el.
Alţi doi candidaţi fără şanse la victorie -un reformator şi un conservator – şi-au menţinut candidatura, primul invitând oficial la vot în favoarea lui Rohani, susţinut de reformatori şi de moderaţi.
Dar aceste alegeri prezidenţiale constituie de fapt o confruntare între Hassan Rohan, 68 de ani, şi Ebrahim Raissi, un cleric conservator de 56 de ani, apropiat ghidului suprem Ali Khamenei, care vrea să favorizeze economia naţională.
Alegerile au loc la două zile după decizia SUA de a reînnoi relaxarea sancţiunilor împotriva Iranului, conform acordului nuclear din 2015 între Teheran şi cele şase mari puteri, între care Statele Unite ale Americii. Washingtonul a anunţat în acelaşi timp alte sancţiuni împotriva programului balistic al Teheranului.
Preşedintele Rohani, ales în 2013, şi-a consacrat cea mai mare parte a primului său mandat de patru ani negocierii acestui acord, ceea ce a permis începerea deschiderii economice şi politice a ţării sale.
Neîncrederea între Teheran şi Washington, care şi-au întrerupt relaţiile diplomatice la puţin timp după revoluţia islamică în 1979, rămâne însă: menţinerea acordului nuclear este însoţită de noi sancţiuni americane legate de programul rachetelor balistice ale Iranului.
Această neîncredere s-a accentuat chiar după venirea la putere a preşedintelui american Donald Trump, care şi-a multiplicat declaraţiile antiiraniene şi a crescut sancţiunile nelegate de programul nuclear după luna ianuarie.
Din întâmplare sau nu, Donald Trump va asista în weekend la un summit al conducătorilor musulmani din lumea întreagă în Arabia Saudită, marele rivale regional al Iranului.
În pofida ostilităţii americane, ambiţia lui Rohani este de a continua deschiderea spre lume pentru a atrage investiţii, în timp ce Raissi vrea să apere clasele cele mai defavorizate, privilegiind ‘economia rezistenţei’, axată pe producţia naţională.
În afară de încheierea acordului nuclear, preşedintele Rohani se poate mândri cu faptul că a făcut să scadă inflaţia, de la 40% în 2013, la 9,5% în prezent.
Fără a repune în cauză acest acord dorit de ghidul suprem, Ebrahim Raissi a denunţat lipsa rezultatelor acestui compromis, care a atras prea puţine investiţii în raport cu ceea ce se scontase şi nu a adus mai multe avantaje claselor defavorizate, al căror avocat se face el.
‘În loc de a utiliza capacitatea tineretului nostru, ei (Rohani şi guvernul său) ne plasează economia în mâinile străinilor’, a acuzat Raissi în ultima sa întâlnire electorală, miercuri, la Machhad, nord-est.
El a scos în evidenţă cifrele negative ale şomajului – 12,5% din populaţie, 27% dintre tineri – şi a acuzat executivul că nu a acţionat decât în favoarea ‘oligarhiei’, adică ‘4% cei mai bogaţi’.
Marea necunoscută a scrutinului este rata de participare şi numeroşi conducători au chemat populaţia să se prezinte la vot. Aceasta ar trebui să depăşească 72%, potrivit Ministerului de Interne.
‘Responsabilii americani, europeni şi cei ai regimului sionist (Israel) ne supraveghează alegerile pentru a vedea care va fi rata de participare’, a afirmat miercuri Ali Khamenei.
Scrutinul este cuplat cu alegeri municipale: miza în marile oraşe Teheran, Machhad (nord-est) şi Ispahan (centru) este o schimbare a majorităţii conservatoare care le conduce.