Alegeri municipale Turcia: Erdogan a suferit o înfrângere istorică. Victorie a opoziţiei la Istanbul, Ankara, Bursa, Izmir şi Antalya
Numărarea a aproape 99% din voturi la nivel naţional confirmă că opoziţia turcă a provocat partidului AKP (islamist-conservator) al şefului statului cel mai mare dezastru electoral din ultimele două decenii, scrie Agerpres.
Principalul partid de opoziţie, CHP (social-democrat), a revendicat victoria la Istanbul şi Ankara, cele mai mari două oraşe din Turcia, şi a cucerit multe altele, precum Bursa, mare oraş industrial din nord-vest aflat sub controlul AKP din 2004.
Proclamarea rezultatelor finale de către Înalta comisie electorală (YSK) aşteptată în cursul zilei de luni va confirma aceste rezultate, deja integrate de principalii interesaţi, printre care şeful statului.
De la sediul din Ankara partidului său şi în faţa unei mulţimi abătute, neobişnuit de tăcută, preşedintele turc a promis că va „respecta decizia naţiunii”.
Cu puţin timp înainte, primarul în exerciţiu al Istanbulului, Ekrem Imamoglu, un bărbat de peste cincizeci de ani mediatic şi atrăgător, şi-a anunţat realegerea în fruntea celui mai mare oraş al Turciei, pe care l-a cucerit în 2019, fără să aştepte măcar proclamarea rezultatelor oficiale.
„În această seară, democraţia se va răspândi (…) în pieţe, pe străzi, în universităţi, în cafenelele şi restaurantele din Istanbul”, a declarat edilul oraşului în faţa a zeci de mii de susţinători, foarte veseli, adunaţi în faţa sediului primăriei, sub un val de drapele roşii turce şi bombe fumigene.
La Ankara, primarul CHP Mansur Yavas, cu un avans considerabil, a revendicat şi el victoria, declarând în faţa unei mulţimi entuziaste că „cei care au fost ignoraţi au trimis un mesaj clar celor care conduc această ţară”.
„Alegătorii au ales să schimbe faţa Turciei”, a spus liderul CHP, Ozgur Ozel.
Pe lângă Izmir (vest), al treilea oraş al ţării şi bastion al CHP, şi Antalya (sud), unde partizanii opoziţiei au început să sărbătorească victoria în stradă, principala formaţiune a opoziţiei a realizat un progres spectaculos în Anatolia.
Ea conduce cursa în capitalele de provincie aflate de mult sub controlul AKP, potrivit rezultatelor aproape definitive care au luat prin surprindere observatorii.
Preşedintele Erdogan, 70 de ani, dintre care 21 de ani la putere, s-a implicat personal în campanie, în special la Istanbul, „bijuteria” ţării, capitala ei economică şi culturală unde a fost primar în anii 1990 şi care a basculat la opoziţie în 2019.
Dar angajamentul şefului statului, care a anunţat la începutul lui martie că aceste alegeri sunt „ultimele pentru el”, nu a fost suficient.
„Este nevoie de echilibru cel puţin la nivel local împotriva guvernului”, a declarat pentru AFP Serhan Solak, 56 de ani, un locuitor din Ankara care a venit să voteze pentru Mansur Yavas, primarul în exerciţiu al CHP.
Candidaţii AKP s-au menţinut, totuşi, în frunte în mai multe oraşe mari din Anatolia (Konya, Kayseri, Erzurum) şi de la Marea Neagră (Rize, Trabzon), bastioane ale preşedintelui Erdogan, în timp ce partidul pro-kurd DEM şi-a asigurat un avans confortabil în mai multe oraşe mari din sud-estul majoritar kurd, printre care Diyarbakir, capitala neoficială a kurzilor din Turcia.
Pe tot parcursul campaniei, preşedintele Erdogan a participat zilnic la mitinguri, beneficiind de timp de antenă nelimitat la televiziunea publică, unde adversarii săi au fost ignoraţi aproape total.
Înfrângerea partidului său (AKP, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării), în special la Istanbul, va avea consecinţe grave.
Agăţându-se de oraş, preşedintele a anulat alegerile municipale din 2019, pentru a-l vedea în final pe Imamoglu câştigând detaşat în al doilea scrutin organizat trei luni mai târziu, suferind astfel cel mai mare eşec electoral de la venirea sa la putere în 2003 ca prim-ministru.
Primarul Istanbulului, abonat la podiumul personalităţilor politice preferate ale turcilor, a continuat de atunci să se prezinte drept rival direct al şefului statului care l-a descris drept un „primar cu jumătate de normă” devorat de ambiţiile sale naţionale.
Pentru mulţi observatori, odată ales, primarul Istanbulului va avea o cale deschisă spre alegerile prezidenţiale din 2028.
Şeful statului, resemnat, a vorbit despre cei „patru ani de muncă (…) care nu trebuie irosiţi” până atunci, o modalitate de a exclude eventualitatea unor alegeri anticipate care i-ar permite să candideze din nou.