Juncker, liderul Partidului Creştin-Social (CSV), a provocat alegeri cu şapte luni înainte de termenul normal, după ce a fost abandonat de Partidul Socialist (LSAP), partenerul său tradiţional din cadrul coaliţiei guvernamentale.
Ca şi opoziţia, socialiştii denunţau responsabilitatea sa politică în scandalul serviciului de informaţii, care a comis nereguli grave, spionând la scară mare populaţia şi o parte a clasei politice.
Principalul său protejat, ministrul de Finanţe Luc Frieden, a fost afectat de alte afaceri răsunătoare.
La aproape 59 de ani, dintre care jumătate petrecuţi la guvernare, Juncker se confruntă cu uzura puterii, cu o anume saturaţie a populaţiei în căutare de oameni noi, într-un context economic mai dificil pentru această ţară care rămâne una dintre cele mai bogate din lume pe cap de locuitor. Dar nivelul şomajului a crescut la aproape 7 la sută şi gradul de îndatorare a crescut şi el de trei ori în 15 ani.
Dacă rămâne persoana considerată cea mai competentă de concetăţenii săi, el este urmat îndeaproape de Xavier Bettel, tânărul preşedinte al partidului liberal, în vârstă de 40 de ani.
Cu câteva zile înaintea scrutinului, nervozitatea era palpabilă în rândurile CSV. Acesta se aşteaptă să piardă voturi duminică, chiar dacă ar urma să rămână principala forţă politică a Marelui Ducat, care a condus ţara aproape fără întrerupere de la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.
Potrivit unui sondaj publicat înainte de anunţarea alegerilor anticipate, în această vară, CSV ar pierde trei locuri în Camera Deputaţilor, unde în prezent deţine 26 dintre cele 60 de mandate. Niciun sondaj privind intenţiile de vot nu a fost publicat ulterior, dar potrivit estimărilor, aceste locuri ar fi recuperate de liberali, care ar obţine 12 locuri şi ar fi cot la cot cu socialiştii, conduşi de un alt reprezentant al tinerei generaţii, Etienne Schneider, în vârstă de 42 de ani, ministru în exerciţiu al Economiei.
„Ţara are nevoie de bărbaţi şi femei noi”, a declarat recent Schneider, în timp ce Juncker i-a răspuns că există un „avantaj pentru longevitatea miniştrilor luxemburghezi” deoarece „europenii se întorc către cei care ştiu”.
Totuşi, Juncker, căruia mulţi îi reproşează că şi-a neglijat ţara în favoarea Europei, în special atunci când s-a luptat pentru salvarea euro la conducerea Eurogroup, a promis că se va concentra din nou pe Luxemburg. El dezminte categoric orice intenţie de a candida pentru un nou post european, precum cel de preşedinte al Consiliului european sau al Comisiei.
Alţi câştigători probabili de pe urma erodării partidelor coaliţiei guvernamentale sunt ecologiştii lui François Bausch, aliatul lui Bettel la primăria oraşului Luxemburg de trei ani. Cei doi nu îşi ascund intenţia de a forma o coaliţie în trei, fără creştin-sociali.
Pentru aceasta, ei ar trebui să îi ralieze pe socialişti. „Dacă este posibil să punem în aplicare, în trei, veritabile reforme în vederea modernizării statului şi care îi confere un nou elan, atunci da, sunt în favoarea unei coaliţii în trei”, a declarat Schneider în cursul campaniei.
CSV şi-a axat campania pe personalitatea şi experienţa lui Juncker şi nevoia de stabilitate a ţării. Juncker nu a încetat să avertizeze alegătorii împotriva unei coaliţii în trei, considerând că această configuraţie inedită ar fi nefastă pentru ţară.
În total, nouă partide s-au prezentat la alegerile legislative, extrema stângă cu Dei Lenk şi Partidul Comunist, iar dreapta populistă încarnată de ADR.